Categorii
Despre naştere

Ai crezut că nașterea prin cezariană este sigură? Ar trebui să citești acest articol înainte să iei o decizie neinformată

Cezariana a devenit atât de comună în societatea actuală încât este considerată aproape o naștere normală. Acest curent de opinie care a normalizat-o ne dăunează mai mult decât ne imaginăm, și la nivel de individ dar mai ales ca stare generală de sănătate a copiilor și a viitorului speciei umane.

Înainte de toate, trebuie să știți că Organizația Mondială a Sănătății, forul suprem al medicinii alopate, recomandă doctorilor, spitalelor și pacienților o rată a nașterilor prin cezariană de maxim 15%. În 1985, OMS a publicat raportul intitulat ”Nașterea nu e o boală – Metode recomandate pentru nașteri” în care spune că nu există nicio justificare în nicio regiune geografică pentru a avea mai mult de 10-15% nașteri prin cezariană. Mai mult decât atât, stipulează că nu există nicio dovadă că o cezariană este necesară după o naștere anterioară prin cezariană. Raportul este și azi actual, OMS menținându-și recomandările.

Nu o să discutăm în acest articol cum s-a ajuns ca peste 50% din copiii care se nasc astăzi să fie prin operație chirurgicală și cum teama cu care este privită nașterea să le facă pe femei să desconsidere natura și să aleagă cezariana. Nici despre doctorii dezinformați care recomandă cezariană nu doar atunci când ea este necesară, ci mult prea des, din motive care nu reprezintă deloc urgențe medicale (de exemplu, prezentația pelviană, circulara de cordon sau miopia mamei).

Ceea ce vreau să ating în acest text este seriozitatea cu care trebuie privită cezariana și efectele negative pe care le generează ea mamei și copilului.

 

Și cezariana doare, și doare mai rău

În primul rând, femeile care sunt îngrozite de durerile nașterii și cred că cezariana este floare la ureche trebuie să afle că și nașterea chirurgicală doare. E o operație, o tăietură serioasă, firește că doare. Mai intens și pentru mai mult timp decât contracțiile uterine dintr-un travaliu spontan. Subliniez, travaliu spontan.

Într-o naștere naturală, în care nu se intervine în niciun fel, nici cu ruperea membranelor, nici cu administrarea de oxitocină sintetică, nici cu manevre de dilatare mecanică a cervixului (toate aceste proceduri medicale interferează, printre altele, cu producerea naturală de endorfine, substanțe care ne ajută să ne descurcăm cu durerea; femeia va avea astfel și contracții mult mai puternice și mai lungi, de multe ori fără pauză între ele) durerile din travaliu sunt suportabile. Mai mult decât atât, ele vin și pleacă, odată cu fiecare contracție uterină. Între acestea, femeia nu simte niciun disconfort. Pe lângă că are timp să-și reîmprospăteze forțele înainte ca următoarea contracție să vină (care contracție durează între 30 de secunde și 90 de secunde), femeia relaxată care respiră abdominal în timpul contracției poate chiar să-și diminueze durerea atât de mult încât să aibă doar un ușor disconfort. Sau poate înlătura complet durerea și disconfortul. Așadar, naștere normală fără dureri, doar cu un UȘOR DISCONFORT. E nu numai posibil, dar chiar la îndemâna oricărei femei care învață din timpul sarcinii să respire profund abdominal pe contracție. Plus că studii clinice au arătat că nu atât contracția uterului provoacă durerea, ci așteptarea contracției care o să vină. Adică cauza nu este mușchiul care se contractă și mintea noastră care ne spune ”acum urmează contracția și o să te doară!” și faptul că acest gând ne provoacă încordare musculară.

Femeile se sperie de chinurile profetice ale nașterii pentru că prea puține știu că durerile date de contracțiile uterine sunt precum crampele menstruale. Ori cu crampele ne descurcăm cu toate pentru că le cunoaștem și știm că nu ne doboară. Nu sunt mai puternice decât noi. Avem multe metode prin care ne descurcăm cu durerile crampelor menstruale, de la o masă de banane la aplicarea locală de cald. De durerile din travaliu ne speriem doar atâta timp cât le credem ceva necunoscut și terifiant. Apoi femeile se mai sperie de durerile de la expulzia copilului, neimaginându-și cum poți să înduri trecerea copilului, care este mare, prin vagin, care este îngust. Nimeni nu le-a spus că mușchii vaginali și perineali sunt foarte elastici și se pot întinde oricât este necesar. Dacă expulzia nu este dirijată de moașă sau doctor sau oricine altcineva, ci femeia este lăsată să împingă doar atunci când îi vine, nici de epiziotomie nu este nevoie, pentru că perineul nu se rupe într-o naștere al cărei ritm natural este respectat. O altă teamă a femeii care nu a născut niciodată natural este aceea că nu va ști când să împingă. Dacă femeilor li s-ar spune că este aceeași senzație ca la constipație, când stai pe budă și te scremi pentru că te trece, dar e prea tare, prea solid și prea mare ca să iasă, atunci cu toate vor avea o problemă în minus de care să se teamă. Ar ști că durerea se schimbă într-o senzație puternică de presiune pe vezică și pe intestine și acela e momentul în care copilul coboară în vagin și urmează să se nască. Într-o naștere naturală, deci fără medicamente și intervenții medicale, femeia descoperă singură când să împingă și găsește acest lucru ca pe o alinare împotriva presiunii intense pe care o simte în mușchii pelvieni.

Așadar, ne este frică doar cât timp nu cunoaștem bine procesul și  nu-l înțelegem. Din fericire, frica de necunoscut are un remediu rapid: informarea și auto-educarea (nu așteptați să primiți adevărul de la doctori, căutați-l singure). Cu cât sunteți mai informate despre ce înseamnă travaliul și nașterea, cu atât mai ușor veți naște.

Cât despre cezariană, cu toate că în timpul operației femeia este anesteziată și nu simte nicio durere, durerea e intensă și continuă după trecerea efectului medicamentelor. Nu este o durere pe care s-o administrezi cu respirație profundă. Având în vedere că tăietura este una serioasă, au fost secționați mușchii uterini, mușchii abdominali, stratul de grăsime de pe burtă și pielea, este de înțeles de ce durerea este și mai intensă decât cea a unei contracții uterine normale. Cezariana este o operație majoră și orice operație majoră doare. Dar cumva ni se pare că ne putem descurca mai ușor cu durerea dată de o operație chirurgicală, pentru că este ceva mai cunoscut nouă, probabil am fost operați deja în trecut pentru vreo problemă sau alta. Durata de recuperare după o naștere prin cezariană, chiar și în cazul uneia fără complicații, este mult mai mare decât în cazul nașterii vaginale. Când mama ar trebui să fie mai fericită ca niciodată, să aibă grijă de puiul ei și să-l alăpteze, ea are dureri la fiecare mișcare și interdicția de a se ridica din pat, ia medicamente analgezice care cât de compatibile ar fi cu alăptarea, tot trec în lapte (o bună informare este necesară și aici, orice medicament este un medicament și acesta nu este deloc cel mai bun star în viață pe care-l putem oferi copiilor noștri), are interdicția de a ridica greutăți (inclusiv copilul) de la câteva zile la câteva săptămâni chiar.

 

O cezariană provoacă pierderi duble de sânge față de o vaginală

În afară de aspectul durerii, e cel al siguranței. Societatea modernă a ajuns să creadă că nașterea prin cezariană este mai sigură decât nașterea normală. Nu numai că nu e așa, dar aceasta prezintă riscuri foarte mari atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Femeile se tem de hemoragia din timpul unei nașteri naturale, dar câte știu că în timpul unei cezariene obișnuite se pierde de două ori mai mult sânge decât în cazul unei nașteri vaginale (de unde problema anemiei mari la majoritatea femeilor ce au născut prin cezariană)? Și că sunt dăți, deloc rare, în care doctorii nu mai pot opri hemoragia și apelează la histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului)? Necesitatea transfuziei de sânge se impune automat în multe nașteri chirurgicale.

Desigur că atunci când cezariana este ”salvatoare de vieți” așa cum prea des auzim, beneficiile sunt mai mari decât riscurile (în cazul unei placente poziționate în jurul colului uterin, spre exemplu, în care chiar nu se poate naște vaginal). Dar dacă nu este niciun motiv medical real care să o recomande, riscurile sunt considerabile și orice femeie care alege cezariana ar trebui să le aibă în vedere.

 

Și doctorul e om: cezariana și ”accidentele” medicale

Dacă plănuiești o cezariană, trebuie să înțelegi că tu-ți delegi responsabilitate TOTAL unui alt om. Da, este un chirurg obstetrician, dar este totuși un om. Ți se pare că acest om, pentru că a făcut o școală de medicină și pentru că a tăiat multe alte utere (ori mai puține sau deloc, că și stagiarii performează operații cezariene, cumva și ei trebuie să prindă experiență, de ce nu pe uterul nostru?) este profesionist. Dar află că omul, chiar și profesionist, este supus greșelii, poate tăia nu numai uterul dar și vezica urinară, intestinele sau chiar copilul din uter. Vătămarea uretrelor și astfel afectarea funcției rinichilor este o complicație destul de severă a chirurgiei ginecologice. E adevărat că aceste cazuri nu sunt foarte frecvente (până în 5%), dar ele se întâmplă și trebuie să știm ce riscăm când ne lăsăm prea ușor tăiate pe masa de operație. Un alt caz de neatenție și neprofesionalism care se întâmplă este uitarea de pansamente în uter care ajung să putrezească și să se infecteze, putând duce și la moartea mamei.

Puțină lume știe că bebelușul poate fi rănit de bisturiu în timpul realizării tăieturii mușchilor uterini
Puțină lume știe că bebelușul poate fi rănit de bisturiu în timpul realizării tăieturii mușchilor uterini. Aici detalii

 

Cezariana – un risc mai mare de deces maternal decât vaginala

Infecția tăieturii și redeschiderea rănii sunt alte riscuri asociate nașterii prin cezariană, iar acestea au o frecvență mai mare decât tăierea accidentală a vezicii, intestinelor sau a copilul din uter. Sunt foarte curioasă câți din medicii care fac cezariene mai des decât asistă la nașteri vaginale le spun aceste lucruri femeilor atunci când vorbesc despre această opțiune, că e la ”alegerea” femeii sau impusă de o ”urgență” medicală. Așa cum o dovedesc observațiile clinice, riscul de deces maternal este mult mai mare în cazul cezarienei decât al nașterii vaginale, iar contraargumentul acesta singur ar trebui să fie suficient împotriva unei nașteri chirurgicale. Repet, până toată lumea înțelege. Cezariana nu este o opțiune sigură. Și nu este mai sigură decât nașterea vaginală.

 

Embolism cu lichid amniotic și da, iar risc de deces

Un procent mic din cezariene este urmat de embolism cu lichid amniotic, adică pătrunderea unei cantități de lichid amniotic în circuitul sangvin al mamei. Reacțiile pot fi grave, de la accelerarea ritmului cardiac, la colaps, stop cardiac și chiar moarte (una din 5 femei care suferă de embolism cu lichid amniotic moare), de aceea proaspăta mamă trebuie să fie foarte atentă și la cele mai mici simtome (îngrijirea medicală post-partum la domiciliu, în special în cazul nașterilor prin cezariană, ar trebui să fie obligatorie în prima lună după naștere și acoperită de asigurările de sănătate).

Ca posibile efecte secundare pe termen lung ale cezarienei enumerăm durerea cronică, imposibilitatea unei nașteri vaginale la mai puțin de 2 ani de operație, ”o dată cezariană, mereu cezariană”, eventuale rupturi uterine, placenta previa la sarcinile ulterioare (poziționarea în jurul colului uterin), placenta accreta la sarcinile ulterioare (placentă prea mare și prea bine prinsă de uter, crescută pe cicatrice, care are o mortalitate de 7% și o histerectomie de 71%), dezlipirea prematură a placentei la sarcinile ulterioare.

 

Nașterea prin cezariană – foarte traumatică pentru nou născut

Și copilul are de suferit de pe urma unei nașteri chirurgicale, nu numai mama. Contactul piele-pe-piele cu mama lui va fi întârziat iar alăptarea se poate iniția mai greu. Poate o să spuneți că-i nimic, dar aflați că traumele unei nașteri, de orice fel, sunt resimțite foarte puternic de nou născut. Nașterea este cea mai radicală schimbare din viața unui om și modul cum venim pe lume ne influențează foarte mult dezvoltarea mentală și emoțională. Iar ca această schimbare traumatică să aibă un cât mai mic impact negativ asupra bebelușului și a adultului de mai târziu, el ar trebui să fie în contact direct cu pielea mamei. Să fie ținut în brațe mereu de ea, singura ființă pe care o cunoaște cu toate simțurile lui. Studiile clinice au demonstrat-o, dacă mai era nevoie. Contactul piele-pe-piele și îngrijirea de tip cangur calmează copilul, îl ajute să respire și să-și păstreze temperatura corpului, ajută la instalarea lactației, previne depresia maternă post-partum. Contactul piele-pe-piele și îngrijirea de tip cangur au dus în multe cazuri de prematuri la recuperări rapide, deci dacă pentru un copil incomplet dezvoltat în uter contactul direct cu pielea mamei lui aduce îmbunătățirea stării de sănătate, de ce să nu o facem cu toți nou născuții? Adevărul este că cu bunăvoință din partea personalului medical, copilul născut prin cezariană poate fi pus pe pieptul mamei imediat după naștere. Chiar dacă mama este anesteziată, parțial sau general, partenerul o poate ajuta ținându-l pe micuț în contact cu mama lui cât timp medicii cos tăietura și până mama își poate ține singură copilul în brațe.

Un alt risc al nașterii chirurgicale sunt medicamentele. Substanțele opiacee folosite în anestezierea mamei trec prin placentă și apoi, în cazul alăptării, prin lapte, și ajung la copil, afectând respirația și crescând riscul sindromului morții subite (oprirea respirației în timpul somnului). Opiatele nu afectează numai respirația, ci și sistemul digestiv și tranzitul intestinal, micuții născuți prin cezariană dar și cei născuți vaginal, după administrarea unei anestezii, confruntându-se cu constipația mai des decât cei născuți natural, fără calmante medicamentoase. Anestezia din timpul nașterii și analgezicele pe care le ia mama după operație pentru a-și calma durerile fac din copil unul somnoros, atonic și fără prea mult interes pentru supt.

Stresul prin care trece copilul în timpul unui travaliu spontan și natural, în care nu se intervine medical și medicamentos, este pozitiv pentru adaptarea copilului la viața extrauterină și dezvoltarea lui ulterioară. Această activare a mecanismelor naturale de apărare nu se mai face în cazul unei cezariene, în care copilul este scos fără nicio pregătire prealabilă prin abdomenul mamei. Trebuie precizat că micuții născuți prin cezariană după începerea spontană a travaliului, așa-numita ”cezariană la cald”, au un avantaj față de ceilalți ale căror mame au intrat într-o operație programată, fără să aștepte startul natural al travaliului, ”cezariana la rece”.

 

Cezariana și sistemul imunitar scăzut

Dar chiar dacă ei au parte de o oarecare pregătire, faptul de a nu trece prin vaginul mamei le poate afecta atât sistemul imunitar ce începe să se formeze din imediat momentul nașterii, cât și plămânii și respirația. Cât trece prin vagin, strânsoarea mușchilor presează toracele copilului și acesta își golește încet-încet plămânii de lichidul amniotic, fapt care face inutilă operațiunea medicală de aspirație, care este foarte incomodă pentru bebeluș și intruzivă.

Apoi flora bacteriană prezentă în mod natural și sănătos în vaginul mamei va pătrunde în gura copilului și-i va popula sistemul digestiv din primele momente de viață extrauterină, dezvoltându-i o imunitate puternică. Copilul scos prin abdomenul mamei nu numai că nu mai primește flora bacteriană benefică a mamei sale, dar vine în contact cu bacteriile necunoscute și dăunătoare din salonul medical. Potrivit studiilor, acest lucru explică numărul mai mare de îmbolnăviri în rândul copiilor născuți prin operație. Și relele nu se opresc aici. Din cauza unui sistem imunitar slab, pe termen lung sunt riscuri crescute de diabet de tip 1.

 

Copiii născuți prin cezariană la rece – prematuri

În cazul unei nașteri chirurgicale la rece, programată la o anumită dată, copilul ÎNTOTDEAUNA va fi considerat prematur. Știu că medicii nu recunosc asta, dar orice naștere prin inducerea travaliului sau prin cezariană fără începerea spontană a travaliului este una prematură. Copilul are un motiv pentru care nu s-a născut încă. Mama intră în travaliu atunci când copilul este perfect dezvoltat și capabil să trăiască în afara uterului, să respire singur și să-și digere singur nutrienții. Atunci glandele lui secretă un hormon care ajunge prin sângele placentar la mamă și la creierul acesteia de unde se secretă automat oxitocină, hormonul ce face mușchii uterini să se contracte și să înceapă dilatarea cervixului pentru a naște copilul. Nu există copil la termen dacă travaliul nu a început singur, natural. Chiar și la o sarcină de 40 de săptămâni. Ceea ce azi este considerat a fi ”la termen”, nu e decât o medie aritmetică. Ori femeile sunt diferite, copiii la fel, se nasc copii sănătoși în urma declanșării spontane a travaliului la 36 de săptămâni ori la 48! Așadar, singurul care stabilește care este termenul nașterii este copilul!

Apoi este cunoscut faptul că multe sarcini sunt datate greșit, nu toate femeile își țin evidența contactelor sexuale sau a ciclului menstrual și nici ecograful nu este deloc o metodă exactă de stabilire a vârstei gestaționale. Deci poate fi și o greșeală de calcul, în care medicul să considere că o cezariană programată la 40 de săptămâni este sigură pentru copil și când colo, așa cum multe cazuri au arătat-o, copilul să fie prematur, cu plămânii incomplet dezvoltați, de unde probleme respiratorii și de alt gen, poate chiar pentru toată viața. Când copilul era sănătos, dar nepregătit pentru naștere.

 

Îndemn la informare temeinică înaintea unei astfel de decizii

Nu vreau deloc să îngrozesc femeile care deja au luat decizia de a naște prin cezariană, dintr-un motiv medical sau altul. Ci să le încurajez să se informeze bine, pentru a fi sigure că o cezariană chiar este necesară în cazul lor. Rețineți, OMS spune că o rată mai mare de 15% din nașteri NU ESTE JUSTIFICATĂ de niciun studiu clinic. Cercetați și aflați dacă CHIAR SUNTEȚI UN ASTFEL DE CAZ și vă încadrați în acele 10-15 procente de cezariene justificate cu adevărat. Și pentru această documentare părerea medicului nu se pune, el nu poate fi subiectiv când câștigă mai mulți bani cu o cezariană. E LOGIC, oameni buni.

În același timp, nu pun la zid nicio femeie pentru că și-a născut copilul sau copiii prin cezariană. Mamelor, vă cer să nu o luați personal, asta este o reacție emoțională, nicidecum o abordare rațională. În acest articol prezint niște date reale, dovedite clinic, riscurile asociate cezarienei care nu sunt deloc de neglijat. Dacă voi ați ales cezariană și n-ați pățit nimic din relele pe care le enumăr aici, nu înseamnă că cezariana nu prezintă aceste riscuri și este în regulă să promovăm cezariana. Este o operație majoră, este riscantă și este mai puțin sigură decât nașterea naturală. Acesta este adevărul.

Dacă o femeie a decis să facă cezariană (din frică și lipsă de informare corectă) și s-a recuperat rapid, nu a pățit nimic și aparent nici copilul nu a fost afectat, nu o să creadă niciodată că nașterea în acest mod este ceva rău, pentru că asta ar însemna să recunoască că a luat o decizie greșită. Vrem să fim mame bune, așadar ne e greu să credem că am făcut ceva greșit pentru copiii noștri născându-i atât de artificial. Cezariana este o intervenție majoră în mersul firesc al naturii și nu trebuie să ne gândim niciun moment că această lasă neschimbat cursul vieții. Putem spera, firește, că e greu să trăiești învinovățindu-te pentru decizii pripite și neinformate. Mai multe pe această temă în cartea lui Michel Odent, ”Childbirth and the Future of Homo Sapiens”.

Fiecare femeie trebuie să ia o decizie conștientă și informată și asta vreau să realizez cu acest site. Să le îndemn la informare. Nu sunt medic, moașă sau alt gen de specialist în nașteri. Din fericire, nici nu trebuie să fii vreunul dintre aceștia pentru a citi. Citiți, oameni buni, sunt tone de cărți, multe scrise chiar de doctori (că tot argumentați ca și cum dacă nu o spune un medic, informația nu e demnă de a fi crezută): Odent, Dick-Read, Leboyer și alții. Educați-vă singuri și asumați-vă responsabilitatea deciziilor voastre.

Cum s-o spun mai bine? Circulara de cordon nu este o complicație medicală, ci o variație de la normal. Circulara de cordon nu e deloc periculoasă nici pentru copil, nici pentru nașterea naturală. Circulara de cordon nu este motiv de cezariană. Ăsta a fost un exemplu, exemplu de informație corectă pe care o puteți afla citind cărți și care vă poate salva de la o cezariană ”motivată medical”. Că dacă vă întrebați doctorul cu care urmează să nașteți despre circulara de cordon, va spune probabil că ar fi bine ”să nu riscați nimic, să nu puneți viața copilului în pericol” și să faceți cezariană. Asta este un caz foarte des întâlnit în sistemul medical românesc, e suficient să citiți poveștile de pe forumuri sau articolele din tabloide cu nașterile vedetelor.

Dar, necesitatea medicală nu este una reală în majoritatea cazurilor, recomandarea medicului fiind făcută din neștiință, nepricepere, lipsă de experiență, comoditate, interes financiar, interpretarea greșită a ecografiei, etc.

 

Era să uit, dar este foarte important și trebuie amintit chiar și la sfârșitul articolului, deja prea lung.

Măsurile simple și ușor de realizat prin care se poate evita cezariana:

-lăsați travaliul să înceapă spontan, deci nu acceptați niciun fel de inducere artificială a acestuia: ruperea membranelor, geluri aplicate pe cervix, perfuzie cu oxitocină, etc;

-dacă membranele au cedat și contracțiile nu au început în primele ore după asta, nu vă panicați și nu acceptați inducerea travaliului; în cele mai multe cazuri, travaliul începe în maxim 24 de ore de la ruperea membranelor, iar în restul situațiilor, în două sau trei zile, acesta nefiind deloc riscant pentru copil;

-nu acceptați nicio metodă medicală de grăbire a dilatării și a travaliului (perfuzii cu oxitocină, dilatarea cervixului manual de către moașă sau obstetrician, ruperea membranelor, etc.); aceste fac ca durerea să fie insuportabilă și fără pauză iar copilul să intre în stres fetal;

-stați acasă pe cea mai mare perioadă din travaliu; s-a demonstrat că mediul familiar ajută femeia să rămână calmă și să-și asculte astfel mai bine corpul și instinctele, putând găsi astfel cele mai relaxante poziții și strategii anti-durere; femeia în travaliu are nevoie de liniște, siguranță, căldură și iubire;

spuneți nu monitorizării fetale continue care nu numai că vă imobilizează la pat făcându-vă incapabile să vă mișcați în voie pentru a vă calma durerile, dar vă poate da și o stare de nesiguranță cu privire la starea bebelușului;

refuzați analgezicele și anesteziile, sunt medicamente puternice cu efecte secundare multiple pentru mamă și copil, dar și pentru bunul mers al travaliului, fiind cunoscut faptul că epidurala, spre exemplu, rărește contracțiile uterine (fapt ce va face doctorii să apeleze la oxitocină) și, prin imobilizarea mamei, interferează cu rotirea copilului în uter pentru a intra prin oasele bazinului; o naștere vaginală fără dureri insuportabile este posibilă și fără anestezie, cele mai cunoscute metode de gestionare a durerilor fiind respirația abdominală, aplicarea de cald pe zona lombară, dușul cald, baia caldă, așezarea pe vasul de toaletă sau pe un scaun special pentru naștere, cântatul în voce joasă (vibrațiile ajută detensionarea mușchilor uterini), schimbare pozițiilor, masajul sau simpla atingere, săruturile, meditația, vizualizarea, etc.; evitarea situațiilor de stres și a fricii și astfel a adrenalinei, păstrarea producției de oxitocină ridicată și astfel a producției de endorfine, analgezicele naturale secretate de corpul nostru pentru a face față mai ușor durerii;

-educați-vă constant și cât mai bine, doar astfel veți putea ști ce e normal și ce nu în timpul travaliului, care sunt problemele cu adevărat de netrecut și care sunt acele situații care se pot schimba și cum (prezentația transversală, spre exemplu, nu este un capăt de drum pentru nașterea vaginală și o cezariană clară; prin meditație, vizualizare și anumite remedii pe bază de plante au avut succes în foarte multe astfel de cazuri, deci informați-vă mult). Cele mai multe din practicile medicale dintr-un travaliu de altfel normal au rolul de a duce la o cezariană, fără ca ea să fi fost necesară.

 

Explicație foto: o operație cezariană infectată, poza luată de aici. E o poveste despre cezariană și mărturiile cu fotografii ale multor altor femei, cititoare ale blogului respectiv, care au fost motivate de povestea bloggeriței să vorbească despre riscurile nașterii prin cezariană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *