Vreau să nasc cu anestezie epidurală. Oare?!

Este un scenariu clasic. Femeia află că este însărcinată, e fericită că o să aibă un copil (cel puțin așa ar trebui, copiii sunt MEREU o bucurie) după care vine șocul: frica de naștere. Dar stai, își spune femeia ușurată puțin, o să nasc cu anestezie epidurală, fără durere. Sau cezariană. Și scenariul ăsta clasic se termină de cele mai multe ori prost.

Știți care este problema principală aici? Frica de durere. Femeilor nu le este frică de complicații cât le este de chinurile prin care vor trece. Dar trebuie înțeles foarte bine un lucru. Nașterea fără durere nu înseamnă neapărat și naștere sigură.

Epidurala este procedura din travaliu care atrage după sine cele mai multealte  intervenții. Peste 50% din femeile anesteziate cu epidurală termină născând cu ajutorul forcepsului, a vacuumului sau prin operație cezariană. Iar pentru nașterile vaginale asistate de instrumente, epiziotomia vine la pachet.

Anestezia epidurală este un drog foarte puternic. Are efecte adverse multe, pentru mamă și pentru copil, atât în travaliu cât și mult după naștere. Nu trebuie deloc promovată ca o metodă sigură de utilizat în travaliu pentru alinarea durerii sau înmuierea cervixului.

În primul rând pentru că de multe ori nu-și atinge scopul. Sunt cazuri de femei cărăra li s-au făcut și trei injecții anestezice în șira spinării și tot nu le-a luat durerile. Și epidurală, și durere, și complicații. Unde este afacerea?

Apoi, pentru că obligă femeia în travaliu să stea în pat. De la mijloc în jos femeia nu mai are niciun control asupra corpului ei. Mai are și perfuzie cu ser sau cu ce mai știu eu alte medicamente, tensiunea scade după administrarea anesteziei, deci trebuie ridicată cu ajutorul drogurilor.

Femeia nu poate să se miște, trebuie să stea continuu pe spate, nu poate să meargă, nu poate să-și schimbe poziția. Face pipi TOTAL asistată, singură n-ar simți cum să-și relaxeze sfincterele. Așa că pipi prin tuburi pentru că vezica trebuie să-i fie în permanență goală.

Deci ace și fire înfipte în mână și sonde introduse prin tractul urinar până în vezică. Plus senzori aplicați pe burtă pentru monitorizarea bebelușului. Sau băgate prin vagin, că în multe maternități monitorizarea fetală se face direct pe căpuțul micutului nenăscut.

Fire, ace, tuburi, monitoare. Așa crezi că trebuie să fie nașterea? Dragă femeie, tot mai zici ”vreau să nasc cu anestezie epidurală!”? 

 

Femeia care a ales ”frumoasa” cale a nașterii fără durere nu poate să facă nimic din ce o gravidă în travaliu AR TREBUI: nici să mănânce, nici să bea apă, nici să facă duș cu apă caldă, nici să meargă, nici să facă caca singură, fără inutila și periculoasa clismă.

Știți cât de grav este să rămâi blocată în travaliu timp de câteva ore într-o singură poziție? Și credeți-mă, poate dura și peste zece ore, că este foarte cunoscut faptul că epidurala prelungește un travaliu altfel normal. Și pentru că contracțiile nu mai sunt la fel de eficiente, de multe ori se administrează și oxitocină.

Alt drog, alt balaur, alte efecte secundare asociate: contracții prea intense, copilul le va lua din plin, o fi mama cu epidurală, dar copilul simte durerea mușchilor uterini care se strâng tare în jurul lui. Cu contracțiile prea dese și prea lungi copilul va rămâne fără oxigen suficient, în timpul contracției cantitatea de sânge pe care o trimite placenta către făt scade considerabil. Și cu oxigen tot mai puțin, pulsul inimii scade și el. Adică intră în stres fetal iar medicii vor decreta ”scoaterea de urgență!”.

Pentru că mama stă înțepenită pe spate și nu face nicio mișcare, nu poate ajuta copilul să se rotească în uter pentru a intra prin oasele pelviene. Va rămâne blocat în poziția în care s-a angajat înainte de travaliu, poziție care de cele mai multe ori nu este ideală pentru coborârea copilului în vagin.

Cu nervii amorțiți sau anesteziați de-abinelea, femeia nu mai are niciun fel de comunicare cu corpul și cu copilul ei. Aceste legături dintre mamă și copil, dintre mamă și corpul ei, sunt reale în sarcină, sunt reale și-n travaliu. Instinctul, programarea noastră genetică, știința organismului nostru ne dă indicii și ne ghidează prin travaliu astfel încât să putem naște în siguranță, fără complicații.

Dar cu anestezie, s-a zis cu comunicarea. Mama nu știe cum să ajute copilul să iasă, nu poate să se miște dar chiar de ar putea s-o facă, n-ar ști cum să stea ca copilul din uter să se rotească și la finalul travaliului, când se așteaptă expulzia, mama nu simte când să împingă. Nervii din zona uterului, a cervixului, a pelvisului sunt la culcare, nimeni nu se poate baza pe ei.

Nu-i nimic, se vor urca toți cei din corpul medical pe burta ei și-l vor împinge pe copil afară. Și dacă copilul nu și nu, forceps. Că normal, copilul este într-o poziție dificilă, trebuie rotit așa cum s-ar fi rotit singur fără epidurală sau alte intervenții medicale.

Și doctorul taie vaginul femeii ca să facă loc operațiunii dar și extracției copilului și bagă o pensetă uriașă cu care-l apucă de cap pe copil. Și acolo îl rotește. După ce-l pune într-o poziție bună, cum ar fi OA (occipital anterior, privirea copilului să fie spre înapoia mamei), îl trage forțat prin bazinul mamei și prin vagin.

Dacă forcepsul nu reușește, cezariană de urgență. Cam asta a fost cu frumoasa naștere.

După naștere, mama e posibil să aibă câteva zile sau chiar săptămâni de dureri din cauza anesteziei, incontinență urinară SIGUR, amețeli, lipsă de putere, tristețe și depresie postnatală, etc.

Bebelușul – și el a fost anesteziat, să nu credeți cumva că un medicament care intră în sângele mamei nu are timp să ajungă prin placentă și cordonul ombilical la copil. Nu fiți naivi.

Așa că se va naște amorțit, fără tonus muscular bun, fără chef prea mare să caute sânul – un lucru pe care toate mamiferele îl fac INSTINCTIV în maxim o oră de la naștere. Deci vinculul care ar trebui să se creeze imediat de la naștere nu va avea nicio oportunitate. Nici debutul alăptării nu va fi unul facil. Instinctul lui, ca și al mamei, este blocat.

Apoi forcepsul la care a dus anestezia poate, la rândul lui, să vătămeze copilul: hematom, hemoragie craniană, zgârieturi, dizlocare de umăr, fracturi de oase, etc.

Efectele secundare ale epiduralei sunt vreo câteva zeci, nu exagerez deloc. Sunt extrem de multe și grave, chiar riscul de moarte maternă crește considerabil în urma epiduralei (de vreo trei ori). Dar voi căutați efectele secundare ale anesteziei epidurale, citiți mult despre această intervenție și gândiți-vă nu bine, ci foarte bine, SĂ O REFUZAȚI.

Prea des, pre mult, în prea multe articole se vorbește despre epidurală ca despre alegerea femeii. Dar oameni buni, din start n-ar trebui să fie o alegere liberă, o chestiune de feminism și de puterea femeii de a-și desena nașterea așa cum o vrea: relaxantă, fără durere, medicalizată, responsabilitatea doctorului etc.

Doar în puținele cazuri de adevărate probleme medicale ale femeii care necesită cezariană trebuie apelat la epidurală. Pentru ca operația să se facă, nu pentru altceva, pentru că are efectul mai rapid decât o anestezie generală și pentru că cezariana de urgență e de urgență, deci nu e de așteptat prea mult.

Soluția naturală la epidurală este credința. Dacă ne schimbăm părerea despre naștere, ca proces natural, fiziologic, și n-o mai privim ca pe un sport extrem, periculos și chinuitor, putem să scăpăm de această imensă spaimă care ne macină mintea.

Fără frică, nu va mai fi durere. Da, contracțiile pot da discomfort, da, expulzia poate fi destul de intensă, dar durerea, atunci când este, ia și pauze, nu durează mult, nu-i continuă. Femeia are întotdeauna timp să-și revină între contracții și să-și refacă energia pentru următoare ce vine.

Apoi, sunt destule metode de alinare a durerilor: dușul cald, baia, comprese calde pe șale, mișcarea, statul pe WC, poziții de patrupede, cântatul cu ajutorul diafragmei, etc. Voi scrie într-un articol viitor despre toate aceste metode naturale de  a face față durerii din travaliu.

Așadar, vreau să știu acum, mai gândești ”vreau să nasc cu anestezie epidurală!”?

Scrie-mi, te rog, un comentariu cu opinia ta, mă interesează mult.