Sunt gravidă. Îmi caut medic. Găsitorului recompensă.

Nu sunt gravidă, din păcate. Nu este vorba despre mine în text. Ci despre goana nebună a femeilor să-și găsească doctorul ideal pentru naștere. Sunt împotriva acestei atitudini, e ceva greșit să-ți cauți un doctor pentru sarcină și naștere și haideți să vă spun și de ce.

1. Că medicul acesta ideal nu există. Este doar o proiecție a așteptărilor noastre, la fel ca-n dragoste. Poate părea ideal la început, să fie un doctor blând, înțelegător, să-ți vorbească calm, să răspundă la întrebări, să explice pe înțelesul tuturor babelor grele de cap.

Dar să știe cum să te manipuleze încât să nici nu=ți dai seama că ai fost trasă pe sfoară și, că, până la final, nașterea ți-a fost furată. Cu voce calmă, caldă, plin de înțelegere și cu un aer părintesc ți-a spus că îi pare rău, dar tu chiar nu poți să naști, nu te dilați, trebuie să-ți facă cezariană.

Dacă vă uitați pe site-urile cu experiențe reale de la naștere veți vedea cât de multe femei își încep povestea sau scriu, la un moment dat, ce mult și-au dorit să nască natural. Dar că n-au putut. Și bine că există tehnica modernă, bine că au fost la spital. Bine că doctorul a fost acolo să-i taie burta. Și că ce bine a fost, totuși, să facă cezariană.

Femeia nu și-a dat seama că vina n-a fost a ei, că cervixul ei se putea dilata, putea naște natural. Dar că nimeni nu a încercat să-i spulbere teama și încordarea, care încordare și stres general fac corpul femeii atât de rigid în travaliu. I-a crezut pe doctori. L-a crezut pe doctorul cu vocea lui părintească când i-a spus că trebuie să scoată de urgență copilul de-acolo.

Femeia e fericită că cezariana n-a fost așa un bau-bau cum a citit pe site-urile pro-naștere-naturală, e uimită cât de puțin a traumatizat-o experiența, e foarte recunoscătoare doctorului și a întregii echipe care, bineînțeles, a fost de treabă și jovială.

Nu vede adevărul. Sau nu vrea. Îl vede, dar nu-l pricepe. MEDICUL IDEAL I-A DISTRUS TOATĂ ÎNCREDEREA ÎN CORPUL EI. I-a mătrășit visul. I-a măcelărit corpul. I-a tăiat uterul. Și i-a forțat copilul să iasă pe o cale nenaturală, împotriva firii, și mult prea rapid și brusc.

 

2. Motivul al doilea pentru care nu e bine să te agăți de un doctor sau altul. Pentru că cele mai multe femei oricum nu nasc cu doctorul care le-a monitorizat sarcina. Nasc cu ce doctor e de gardă.

Asta e un alt izvor de dezamăgire pentru femeia în travaliu care se simte a nimănui doar pentru dă doctorul ei nu vine când naște. Dezamăgirea o va agita și mai mult, se va stresa pentru astfel de pricini inutile și se va relaxa cu greu. Sau deloc.

Lipsa relaxării în travaliu duce la aceeași rezolvare ca în cazul unu. Colul uterin rămâne țeapăn, nu se dilată, nu se ”șterge”. Pot să fie toate contracțiile din lume, că la un moment dat femeii i se face anestezie epidurală ca să i se relaxeze mușchii pelvieni, și de aici contracțiile mai puternice. Poate să i se dea și oxitocină și contracțiile și mai intense vor veni. Dar femeia are alte probleme, nu e ea relaxată, e speriată. Nu are cum să se deschidă în starea emoțională în care e.

Rezolvarea era timpul, răbdarea, relaxarea. Moașa să-i fi vorbit despre naștere și cum toate femeile au născut natural până la apariția tehnicii. Femeia să fie întrebată despre temerile ei și asigurată că totul va fi bine. Va putea să nască. Va putea să se dilate. Cere o implicare mai mare din partea moașei, o pregătire mai bună, o empatie mai… nu, de fapt, empatie, oricât de puțină empatie e suficientă. Dar moașa de multe ori nu știe decât să bage spaimă în biata creatură, s-o amenințe, s-o preseze, s-o discrediteze, s-o dărâme.

3. Al treilea motiv și cel mai important. Căutarea doctorului pentru naștere este doar o activitate ca să ne țină ocupați. Ocupați fiind, nu vom mai putea să gândim cu capul nostru. Gândim doar prin prisma obiceiurilor și cutumelor sociale. Mergem înainte ca niște sclavi, cocoșați și supuși.

În societatea noastră asta se face. Femeia gravidă își caută medicul. Să vedeți ce goană delirantă este pe forumurile de mămici, părinți, pitici, miresici și alți ”ici”. Toate femeile vor recomandări pentru un doctor bun. Mă rog, nu mai deschid subiectul acela cu ce e bun pentru una e rău pentru alta, că avem standarde și așteptări diferite.

Problema este că-l căutăm pe doctor crezând că asta este responsabilitatea noastră. Unica responsabilitate. Să găsim doctorul cât mai potrivit. Și apoi, putem să murim liniștite la naștere, și noi și copiii noștri, că am făcut tot posibilul pentru a fi bine. Am făcut tot ce ne sta în putință pentru o naștere naturală fără traumatisme. De acolo înainte se descurcă doctorul, că asta e meseria lui. Noi nu mai facem decât să așteptăm nașterea, așteptăm să vină soarta, destinul.

Un raționament greșit. Fiecare e responsabil pentru soarta lui. Avem viața pe care singuri ne-o clădim. Trăim așa cum gândim. Avem copiii pe care îi merităm. Avem sănătatea pe care singuri ne-o construim.

Nu striga la cer cu mânie și neputință că te-a pedepsit. Nu, singur, prin acțiunile de azi, îți influențezi zilele de mâine.

Credem că dacă ne eliberăm de responsabilitate suntem liberi și fără vină. Nu se asumăm responsabilitatea și o pasăm doctorului, acela pe care l-am căutat, și credem că suntem scutiți de consecințe. Spunem ”Așa a fost să fie!” mult prea des, oameni buni. Nu a fost să fie așa, nimeni din cer sau aievea n-a plănuit ca tu să suferi cumplit la naștere și să-ți ”salveze” doctorul copilul cu forcepsul. N-a fost să fie ca ție să ți se facă cezariană pentru că ești prea îngustă și copilul prea mare.

Sunt doar rezultatele gândurilor și acțiunilor noastre. Nici măcar doctorul nu este de învinovățit în această ecuație, cu toate că intervențiile lui sunt cele care cauzează complicațiile, sau cu vorbele lui ce distrug încrederea femeii în naștere.

Datoria pacientului, datoria femeii, este să-și asume rolul activ în naștere. Să preia responsabilitatea de la doctor. Să citească, să se educe singură cu privire la anatomie, hormoni, emoții și naștere. Să se informeze temeinic și conștient. Să se dezlege de toate convingerile greșite și negative cu care a fost crescută.

Și să înțeleagă că bunul mers al nașterii DEPINDE DOAR DE EA. Nu de medic. Oricât de perfect ar fi medicul.