Stresul fetal sau capăt de drum pentru nașterea naturală. Cum se poate evita această situație?

Ai vrut mult o naștere naturală dar copilul a intrat în stres fetal și cezariana i-a salvat viața. Dar oare ce anume a generat stresul fetal? Cum se putea evita acest lucru? Ai nevoie să-ți analizezi sarcina și travaliul ca să-ți clarifici lucrurile. Nu neșansa și nenorocul nasc complicațiile. Dar ghici ce?

”Copilul a intrat în stres fetal, trebuie să-l scoatem IMEDIAT afară!”

Această frază terifiantă este auzită de multe femei în sala de nașteri. Atât de des încât dacă o mamă n-a trăit-o pe pielea ei, sigur a auzit-o povestită de cumnată sau de prietena cea mai bună. În acest context, putem să înțelegem de ce s-a încetățenit ideea că la naștere pot apărea complicații.

Asta și datorită punctului următor.

De multe ori femeia căreia i se comunică (sau nu) că pulsul copilului a scăzut vertiginos și trebuie intervenit de urgență, cu forcepsul sau cu operație cezariană, nu i se spune nimic despre cauza probabilă a stresului fetal. Soartă, fatalitate, mister. Mama rămâne cu impresia că așa e la nașteri, complicațiile pândesc după colț, nașterea e periculoasă, toată familia e de acord că doctorul a salvat ziua, binecuvântată fie cezariana cea ”salvatoare de vieți”!

Dacă copilul are înfășurat cordonul ombilical în jurul gâtului, medicii s-au scos și nici nu mai așteaptă întrebările că spun triumfători ”Avea circulară de cordon, de aia a intrat în suferință fetală!”

Numai că în uter copilul nu are respirație pulmonară, deci nu respiră pe nas, așadar cordonul ombilical înfășurat de n ori nu are ce rău să-i facă. Plus că cine a văzut măcar o poză cu cordonul ombilical înțelege că nici acesta, el însuși, ca organ care transportă oxigenul către copil, nu se poate ștrangula: este format dintr-un țesut puternic și rezistent care protejează foarte bine vasele de sânge ce-l străbat. Circulara de cordon nu prezintă niciun risc: nici pentru mamă, nici pentru travaliu, nici pentru bebe. Nu este o complicație deloc. CIRCULARA DE CORDON NU AFECTEAZĂ NICI PULSUL ȘI NICI VIAȚA FĂTULUI.

Doar în cazuri de presiune asupra cordonului se poate opri fluxul sangvin dinspre placentă spre copil și astfel oxigenul, dar acest lucru nu se întâmplă în cazul unei circulare. E nevoie de o sugrumare a cordonului, o presiune extremă asupra lui pentru a afecta oxigenarea copilului, ca în cazul prolapsului de cordon. Aceasta este o complicație generată în special de ruperea artificială a membranelor (deși apare și-n alte cazuri, cum ar fi nașterile premature). Atunci există riscul ca cordonul ombilical să alunece prin cervix în vagin înaintea copilului și apoi să fie presat de capul copilului, cordonul fiind prins astfel între pereții vaginali și cap.

 

Medicul e cel care ți-a băgat copilul în suferință fetală

Dar cauza stresului fetal este în cele mai multe cazuri INTERVENȚIA MEDICALĂ. De aceea medicii niciodată nu o să recunoască că natura complicației sunt chiar iei înșiși și medicamentele lor. Poate că ei între ei sau ei înșiși în mintea lor, dar niciodată în fața mamei și a familiei acesteia. Cum ar fi să zică ”Știți, din cauza oxytocinei pe care v-am administrat-o uterul a început să se contracte aproape fără oprire și placenta, contractată tot timpul cum era, fără pauzele normale, nu a avut cum să mai trimită suficient sânge către copil, de aici cantitatea mică de oxigen și scăderea iminentă a pulsului cardiac”? Cred că ar fi dați afară imediat. Nu știu cum să o spun mai clar: spitalele trăiesc din vânzarea de medicamente și servicii medicale (teste, analize, intervenții).

Dacă spitalele ar promova sănătatea, pacienții ar pleca acasă cu o listă cu reguli de viață bună (alimentație, mișcare, ieșire în natură, respirație, meditație, odihnă) nu cu rețete de medicamente. Dacă maternitățile ar avea ca scop nașteri cât mai sigure și mai lipsite de complicații, medicii i-ar spune femeii ”Liniștește-te, poți să naști; nu-ți fie frică, relaxează-te, ai încredere în tine și-n corpul tău, uterul este cel care face cea mai mare parte din treabă!” și nu ”Contracțiile tele nu-s eficiente, trebuie să-ți dăm oxytocină!”. Înțelegeți? Perfuzia cu oxytocină poate fi decontată, laboratorul farmaceutic are un biznis de condus, de ce e atât de greu de înțeles că cu cât doctorii bagă în populație mai multă frică de complicații și problemele asociate cu nașterea, cu atât mai multă oxytocină vinde BigPharma? Și oxytocina este doar unul din zecile de medicamente care se folosesc aproape în mod rutinar în maternitățile din întreaga lume.

Creierul nostru produce oxitocină și femeia în timpul travaliului are parte de cele mai mari secreții de oxitocină din viața ei. Acest hormon este responsabil cu contracțiile uterului, dar este un hormon căruia îi place intimitatea, liniștea și siguranța. Când femeia nu se simte în largul ei, simte teamă, panică, rușine, nesiguranță, atunci secretă adrenalină, care are darul de a bloca secreția de oxitocină. De aia multe femei au ”contracții ineficiente”, pentru că le e teamă de ceva anume, poate chiar controlul vaginal le-a făcut să se simtă neajutorate și foarte expuse, poate modul în care le-a vorbit asistenta sau moașa, poate felul în care li s-a adresat medicul, poate toate echipamentele medicale, poate mirosul de spital și răceala pereților sterili.

Dacă medicul ar liniști-o pe femeie, i-ar înlătura fricile, dubiile și angoasele, i-ar povesti de importanța oxitocinei pentru un travaliu scurt și sănătos, cine ar mai câștiga vreun șfanț din afacerea asta imensă care este nașterea? Oxitocina asta naturală a noastră e GRATIS, de ce să ne încurajeze spitalul și industria farmaceutică să ne-o ”cultivăm”? Ar închide astfel linia de producție pentru hormonul artificial al laboratorului farmaceutic. Frica generează profituri uriașe pentru producătorii de medicamente. La propriu și în mod direct. Cum am mai spus, femeia care simte frică are un travaliu lent, lung sau blocat. Va crede că e ceva în neregulă cu corpul ei, în niciun caz nu va face legătura DIRECTĂ dintre frică și stagnarea travaliului și va primi supusă perfuzia cu oxytocină, hormonul sintetic generator de complicații multiple și de profituri uriașe.

Apoi frica generează obediență. E suficient să-i spui unei femei care naște că îi este copilul în pericol și îți va înghiți toate pastilele pe care i le dai. Fără să-și pună niciun semn de întrebare. Pentru că e vulnerabilă, mult mai vulnerabilă decât în mod normal din cauza hormonilor din sarcină și din travaliu și pentru că viața copilului este cea mai importantă. Se cacă pe ea de frică că i-ar putea cauza probleme copilului pentru că n-a acceptat una sau alta.

Medicii merg la sigur cu placa asta ”Copilul este în pericol de stres fetal” sau cu cealaltă șantajistă, pentru femeile care îndrăznesc să gândească și să pună la îndoială cuvântul autorității medicale ”Riști viața copilului tău, chiar atât de inconștientă ești?”

Medicii practică o medicină a fricii, intimidării și șantajului emoțional. Iar pacienții ar trebui să se trezească și să-și înțeleagă supremația: pacientul este client, el are dreptul de a accepta sau refuza tratamentul, plus că el singur trăiește pe pielea lui, în corpul și în mintea lui efectele tratamentului administrat. Femeia care naște, cu atât mai mult încât nașterea nu este o stare de boală. Nașterea este un proces biologic normal și firesc pentru care femeia nu trebuie să facă nimic anume. Doar să nu se pună-n calea lui. La naștere femeia trebuie să fie în control, nu personalul medical. Și femeia doar pentru a lăsa controlul, la rându-i, corpului ei.

Nu trebuie să știi cum funcționează inima ca să fii sigur că ea bate și bate și bate și bate. Nu trebuie să ai idee despre cum funcționează plămânii ca să te încrezi că acesta este rolul lor, de a ne oxigena corpul și creierul. Nu trebuie să fi moașă sau medic obstetrician ca să știi că nașterea se întâmplă, pur și simplu: uterul știe să scoată copilul afară la fel cum a știut să-l crească înăuntru. Mai mult decât atât, nu e necesar să conștientizezi că în piept îți bate inima, că plămânii te oxigenează și că organele sexuale lucrează ca să împlinească nașterea pentru ca toate acestea să se întâmple. Ele se întâmplă pur și simplu, fiecare celulă din corpul nostru are memorată toată informația necesară. Fiecare celulă, țesut, organ are un rol precis și și-l îndeplinește fără greșeală. Greșeala o facem noi când nu avem încredere în toată această știință a corpului nostru, a naturii, și ne încredem în otrăvurile industriei farmaceutice (și agro-alimentare).

Sub 5% din femeile din lume au probleme anatomice reale în timpul travaliului. Restul complicațiilor care apar la un mare procent din femeile care nasc sunt generate de medicamente și intervenții medicale. Mi-ar plăcea să cred că după citirea acestui articol mamele vor face un exercițiu de auto-analiză. Introspecție în nașterea copiilor lor. Și poate să înceapă să înțeleagă că nu nenorocul și neșansa a făcut să aibă complicații la naștere, ci medicamentele la care au apelat în timpul sarcinii și în travaliu și intervențiile la care au fost supuse. Încurajez astfel să-și facă propria documentare, sunt foarte multe articole pe internet cu date clinice despre fiecare procedură și medicament administrat gravidelor.

Sper să înțeleagă astfel cauzele complicațiilor, să le evite la viitoarele nașteri și să trăiască astfel experiențe mai frumoase și mai împlinitoare. Nașteri blânde, sănătoase, spontane și naturale. Și să promoveze în jurul lor, în anturaj, în familie, pe internet, valorile adevărate ale nașterii. Poate așa în câțiva ani se va schimba opinia publică și nu se va mai rosti atât de des cuvântul ”complicații” în aceeași frază cu cuvântul ”naștere”.

-va urma (după cum probabil vă dați seama, sunt multe de spus despre stresul fetal)