În urmă cu vreo lună, o gorilă dintr-o grădină zoologică din Spania a născut pentru a doua oară. Ce ne interesează sau ar trebui să ne intereseze pe noi în legătură cu această naștere este modul în care s-au comportat veterinarii.

La trei zile de la nașterea micului pui, responsabilii parcului național încă nu-i cunoșteau sexul. Au spus că vor aștepta până când puiul va sta într-o poziție din care să aibă vizibilitate, mama este foarte protectoare. Îl ține la piept, îmbrățișându-l și mângâindu-l.

Gorila a născut după opt luni de sarcină, cu un travaliu scurt petrecut la lumina zilei, sub privirile vizitatorilor. Veterinarii nu au intervenit în niciun fel în tot acest timp, au avut încredere că mama știe ce să facă ca să nască. Nici după naștere nu au făcut altceva decât să observe, în liniște.

N-au luat puiul să-l cântărească, să-l vaccineze sau să-i facă controale medicale, nici n-au îndrăznit să se apropie și să tulbure intimitatea celor doi. Nici nu s-a pus problema de a-i separa. Au spus că mama știe să aibă grijă de puiul ei, deși primul ei copil i-a murit dintr-un accident cauzat de ea. Veterinarii au înțeles că mama este mai matură și mai grijulie acum (atunci era ea însăși doar o ”copilă”, născuse la doar 6 ani, în condițiile în care la 4 ani se înțărcase), după ce-a petrecut un timp observând și alte gorile crescându-și puii.

Gorilele, ca multe alte mamifere, devin foarte furioase când simt că cineva vrea să le ia puiul. Pentru ele, oricea atfel de intenție nu poate fi decât de natură de a-i pune în pericol copilul, astfel că s-ar transforma în niște fiare. Veterinarii au spus că dacă ar fi fost nevoie să intervină, în travaliu sau după naștere, ar fi făcut-o doar sedând mama.

Dar n-a fost nevoie de nicio intervenție, gorila s-a descurcat să nască singură și apoi să-și crească puiul. Veterinarii au observat cum și-l alăptează, cum știe să-l țină într-o poziție bună, cum îi dă sân la fiecare două ore.

Și au mai spus o chestie foarte interesantă. Că nu va fi nevoie de analize medicale sau alte controale, dacă mama are grijă la fel de bine în continuare de puiuț, intervenția medicale este nenecesară. Plus că ”puiul suferă foarte mult când este separat de mama lui!”, am tradus, sper cât mai exact, din ce-a declarat unul din veterinari.

Evenimentul a avut loc în Parcul Natural Cabárcenouna din cele trei grădini zoologice din Spania în care se reproduc gorilele. Acesta este al treilea pui de gorilă care se naște aici în ultimii doi ani.

Aș lăsa concluziile în aer, ca fiecare să analizeze această naștere, a unei maimuțe în captivitate, și s-o compare cu nașterea oamenilor, tot în captivitate, în spitale. Dar știu că de multe ori ne scapă esențialul, chiar dacă poveste abundă în detalii. Sau poate că tocmai de asta, că ne pierdem în detalii.

Așa că o să concluzionez și eu, scurt, și apoi voi, în comentarii, dacă aveți timp și chef.

Niște veterinari au mai mult creier ca medici obstreticieni din maternități. Asta e cea mai importantă concluzie. De ce niște cadre medicale pot înțelege anatomia nașterii la alte mamifere, dar nu și la femela de Homo Sapiens? De ce veterinarii înțeleg nevoia puiului de gorilă de mama lui, dar medicii de oameni nu? De ce veterinarii nu consideră prea important dacă puiul de maimuță s-a născut cu 1,5 kg sau cu 1,8 dar în spitalele de oameni cântărirea copilului este primul lucru care se face după naștere?

De ce veterinarii pot să aibă încredere în gorilă că știe să alăpteze și că are lapte suficient pentru puiul ei dar ”umanii” nesocotesc total natura și dau imediat lapte praf micuților oameni, discreditând în același timp țâțele din dotarea femeii și demoralizând-o complet?

Și, mai ales, cum de ne-am pierdut, noi, femeile omului, instinctul de fiară? Cum, când, ne-a scăpat printre degete? De ce nu mai putem noi să ne luptăm până la sânge pentru puii noștri, pentru binele lor, pentru protejarea lor, pentru protejarea cuibului?

Știrea și inspirația articolului mi-au venit de aici.

Fotografia cu Chelewa și puiul ei nou născut, de aici.