”Sa vezi cum iese o magaldeata din tine direct in bratele lui taica-su e…”

București, 30 mai 2013

Era o dimineata frumoasa de primavara, m-am trezit cu greu parca ceva imi spunea sa mai stau in pat sa mai dorm. Am facut smoothie-ul pentru mine si D, el a plecat la birou. Eu m-am dus la toaleta, simteam ceva la burtica jos ca si cum mi-ar fi venit menstruatia. Cand ce sa vezi: pe tampon doua firicele de sange, discrete. Mmmmdaaaaa, e clar, vine dra libelula astazi sau maine. Stiam ca este doar inceputul si ca poate dura cateva ore pana sa se instaureze travaliul sau poate dura chia mai mult. Mi-am vazut de ale mele, m-am uitat la un film pe Digi, am mai citit ceva. M-am dus la baie din nou, nimic spectaculos, nu am mai simtit nicio durere nimic. Parca ar fi fost linistea dinaintea furtunii. Ce puteam sa fac, zen eram oricum, pregatita psihic eram, stiam ce avem de facut amandoi drept urmare nu mai imi ramasese decat sa astept.

L-am sunat pe D si l-am rugat sa ia de la piata cirese si capsuni ca vom avea multa treaba in noaptea ce va urma. Am simtit o tresarice in voce, o emotie ascunsa. M-a intrebat daca sa vina acasa, dar i-am spus ca nu e cazul, sa-si vada de treaba si ne vedem mai tarziu. M-am culcat un pic. Mi-am dat drumul la muzica. Desi eram nerabdatoare, m-am fortat un pic sa adorm nu inainte de a-mi imagina travaliul in minte si ce o sa urmeze.

Nasterea vazuta prin ochii Libelulei Mama
Urma sa facem nastere lotus, asa stabilisem amandoi asta voiam, acesta fiind unul din motivele pentru care am vrut sa nastem acasa pentru ca niciun spital din Romania nu iti permite acest lucru. Nastere lotus inseamna ca placenta cu cordonul ombilical sa ramana atasate de copil pana se desprind singure. Este o metoda prin care procrearea se incheie practic intr-un mod natural, lent, pasnic si natural. Cordonul ombilical al bebelusului nu este taiat, ci este lasat sa cada singur dupa aproximativ 5 zile. De ce nastere lotus? Nu, nu pentru ca este la moda cum ar crede unii (nu de alta, dar foarte putina lume a auzit de acest fel de nastere in Romania), ci pentru ca este o metoda sanatoasa, pentru ca sa nu despartim prematur copilul de placenta. Pentru a putea sa-si extraga toata energia vitala din ea, din locul unde a stat 9 luni. Copilul si placenta au fost un intreg timp de 9 luni si mi se parea normal ca despartirea sa se faca calm, incet.

Pe langa faptul ca intareste sistemul imunitar al bebelusului, nasterea lotus asigura transferul de nutrienti necesari fatului in alimentatie. La nastere, sistemul imunitar al bebelusului sufera schimbari uriase. Ajuta la irigarea creierului, plus ca reduce riscul de a fi anemic mai târziu. Placenta urma sa o punem intr-un bol, cat mai aproape de libelula, astfel incat sa aiba loc in continuare transferul de substante hranitoare. In acelasi timp voiam sa o protejam pe libelula de diverse infectii stiind ca in primele zile de viata sistemul imunitar este foarte fragil. Mary Ceallaigh si alti specialisti sustin ca nasterea Lotus este benefica atat pentru mama cat si pentru bebelus, intrucat mentinerea cordonului ombilical permite un transfer complet de sange (continut in placenta) in momente in care bebelusul are nevoie sa fie alimentat cu substante nutritive. „The Lotus Birth is a beautiful testament to the power of natural birth.”

Pe la pranz a venit D acasa sa vada ce fac. Eu dormeam. M-a trezit, am mancat impreuna cate un castron de cirese si capsuni, apoi el a plecat inapoi la birou. Stand pe scaun la masa am simtit cum venea, usor, incet, o durere muta care m-a luat pe la spate, usor intai apoi mai tare, nu foarte tare. Prima contractie. Ora 1.25pm. Am respirat adanc, stiam ce o sa urmeze. M-am linistit si mi-am pus Dr.House. I-am zis lui D ca poate pleca linistit si ca o sa-l sun eu cand e cazul sa vina. Nu stiu cand a trecut dupa-amiaza, am mai motait un pic, am mai baut apa, m-am dus la toaleta de cateva ori, am citit revista preferata, Beau Monde. Pe la 7pm a venit D si am iesit in parc in Poli sa ne plimbam. Am urcat si coborat sirul acela interminabil de scari de langa fac de Cibernetica.

La un moment dat am simtit o durere sfasietoare la nivelul ovarelor, o durere ca la menstruatia din prima zi cand nu te poti da jos din pat de durere. Durerea era suportabila, insa altceva ma rodea. Simteam nevoia sa urinez din ce in ce mai des. Ce era sa fac? Am facut in parc dupa un pom. Era 10pm. Am vrut acasa in cada sa ma linistesc un pic. In masina am mai avut o contractie. L-am asteptat pe D in masina pana a iesit din Lidl jucand bubbles pe telefon si respirand adanc pe contractie. Pana la momentul acesta, cele 4 contractii au fost mai mult decat acceptabile. Mai rau a fost la dentist cand mi-a scos nervul aproape pe viu in luna a 7-a pt ca nu am vrut anestezie decat la nivel local.

Am ajuns acasa, am stat in pat pana mi-a umplut D cada cu apa in care am stat vreo 2 ore. Se facuse miezul noptii. O liniste patrunzatoare ne inconjura. Am aprins lumanarile peste tot din casa, am dat drumul la muzica de relaxare in surdina, D m-a luat in brate si am inceput sa vorbim cu dom`soara care era cam agitata, sa o linistim. I-am spus cat de mult o asteptam si cat de fericiti suntem si am rugat-o sa ma ajute sa iasa repede. Durerile incepusera, dar apa m-a ajutat enorm si nu le-am simtit asa de tare. Am stat cand pe vine, cand intinsa in toata cada. Da, mi-a venit sa fac pipi si am facut in cada. D recircula apa cu dusul, punea sare grunjoasa, imi facea masaj pe spate, vorbea cu mine, ma strangea de mana cand venea contractia si ma incuraja tot timpul. Am iesit din cada la un moment dat si m-am asezat pe mingea de travaliu pe care facusem exercitiile timp de vreo 6 luni. Mingea a preluat toata greutatea corpului si imi relaxa forte mult spatele si bazinul. Si pe ea contractiile pareau mai usoare.

Am stat asa si m-am balansat alte doua ore, D imi tot facea masaj la spate. Ne-am iubit intre contractii, ne-am sarutat si imi spunea ca mai este un pic pana o sa ne vedem iubirea. Contractiile se intetisera, ma durea din ce in ce mai tare. D mi-a masurat dilatatia, eram la 6 cm, mai trebuia sa am un pic de rabdare. M-am dus din nou in pat, nu am putut sta intinsa sub nicio forma, cea mai confortabila pozitie a fost pozitia capra cu burta pe pat (patul este din acela japonez foarte jos), iar capul mi-l tineam in maini. Am simtit nevoia sa ma plimb de mana cu D prin casa, am iesit pe balcon si mai luam cate o gura de aer proaspat care imi dadea putere. Tot timpul am stat cu mana pe burta si ma simteam conectata cu libelula mica, simteam ca imi da ea putere mie. La un moment dat am vomitat pe jos langa pat. D s-a speriat groaznic pentru ca era o culoare ciudata, un maro inchis. Asta pentru ca mancasem inghetata de cacao cand am ajuns acasa din parc.

Da ma durea parca din ce in ce mai tare, tin minte ca simteam contractia cum vine, respiram adanc pe contractie, o lasam sa treaca prin mine, nu ma incordam deloc, il strangeam pe D de mana doar daca simteam nevoia. Am stat foarte mult pe ciuciulica, pozitia naturala de altfel de nastere, nu pe masa hidoasa din spital in care forta gravitationala iti apasa pe burta, iar D m-a luat in brate. Am facut poteca intre dormitor si baie de cate ori m-am dus la toaleta. Am mai intrat in cada vreo ora. A doua oara nu mi-a mai fost la fel de bine pentru ca am simtit o presiune la nivelul pieptului si am hotarat sa ies. M-am dus in pat. Am simtit nevoia sa ma intind. Era spre dimineata, vreo 4am. Stand eu asa cat de cat linistita, parca era un moment de respiro pentru ce avea sa urmeze, mi s-a rupt apa. Am facut o maaaaare balta pe minunata noastra saltea dormeo cu spuma cu memorie.

Am simtit iar nevoia sa ma duc la baie, credeam ca mai era ceva de eliminat. Stiam ca urmeaza faza cu impinsul. D a tras cearceaful, a mai pus o patura peste si inca vreo 2 prosoape mari. Efectiv nu am facut nimic, mi-am ascultat corpul si mi-am dat seama ca a venit momentul sa imping. Pe tot parcursul travaliului am facut ce am smitit, cum am simtit eu mai bine. Mi-a masurat dilatatia din nou, aveam aproape 10. Imi aduc aminte ca la un moment dat dupa ce mi s-a rupt apa m-a intrebat daca vreau sa mergem la spital si am refuzat categoric. M-am asezat din nou pe ciuciulica si am impins.

Am mai stat un pic, timp in care D a schimbat muzica, si l-am strigat sa vina pentru ca i-am simtit caputul. Da, era acolo, ii simteam perisorul umed, am impins din nou. D era in fata mea. I-am zis sa o prinda. Am impins si a iesit. A inceput sa urle de cum i-au iesit picioarele… Mi-au dat lacrimile si acum cand scriu. Nu va pot descrie in cuvinte bucuria, trairea din acel moment, intensitatea bucuriei din suflet, usurarea, calmul ce au urmat pentru cateva minute.

Momentul este de o intensitate imensa sa vezi cum iese o magaldeata din tine direct in bratele lui taica-su. Mi-a tremurat inima efectiv, am amutit pret de cateva secunde, timpul se oprise in loc pentru noi 2 la ora 6.30 intr-o zi de joi 30 mai 2013. Clipa stai, suntem fericiti. Ne-a luat in brate pe amandoua si ne-a sarutat.

A avut circulara de cordon, D stia ce sa-i faca, a tinut-o si intors-o, i-a dat cordonul de dupa gat si mi-a pus-o direct pe piept. A controlat-o peste tot, a masurat-o, a cantarit-o. In timp ce eu ii bagam sanul in gurita o masam amandoi de vernix sa-i intre in pielicica fina. Eram extrem de fericita, radiam, avem in continuare contractii ca sa expulzez placenta, dar imi radea sufletul de bucurie, simteam cum renasc, ca si cum mi s-ar deschide poarta catre o noua viata. Cand am pus-o pe piept am simtit ca m-am contopit cu ea, ii simteam respiratia fina, era moale si firava si atat de natural s-a urcat pe mine si a cautat sfarcul. Era ca si cum inca facea parte din mine numai ca acum nu mai era inauntrul meu, era afara pe burtica invelita in tricoul lui D.

Nasterea vazuta prin ochii „moasei” mele
Eram in sedinta la birou si i-am vazut numarul pe telefon. Mi-am dat seama ca era ceva deoarece nu ma suna la birou decat daca este ceva important. Mi-a spus ca astazi sau maine vine libelula. Mi s-a umplut sufletul de bucurie. M-am ingrijorat in sinea mea, dar eram si fericit, ingrijorat daca totul va fi in regula si in acelasi timp usurat ca a venit momentul pe care il asteptam de atata timp. Nu a mai contat nimic altceva, absolut nimic, singurul lucru la care ma gandeam era cum sa fac sa-i fie mai usor. M-am dus direct in piata, a cautat cele mai frumoase capsuni, am venit acasa sa vad daca e ok, apoi am plecat din nou pe teren cu oarecare reticenta. Nu voiam sa o las singura, dar am vazut-o ca e ok si ca voia sa fie singura. Stiam ca mai dureaza si ca travaliul propriu-zis inca nu incepuse. M-a asigurat ca daca era ceva ma suna. Noroc ca am biroul aproape si ajung acasa in 5 minute. Nu-mi pot aminti nimic din ce am facut in ziua respectiva la birou, nu am spus la nimeni ca libelula mea iubita urma sa nasca. Ne privea doar pe noi 2 si pe nimeni altcineva. Am mai sunat-o de cateva ori sa vad daca e ok. Am venit acasa seara si am plecat in Politehnica ca sa ia aer. Au inceput contractiile mai tare ca la pranz, am ajutat-o sa faca pipi intr-un boschet langa un dud ca nu se mai putea tine, am ajutat-o sa urce scarile inapoi la masina. Gafaia si o durea, dar inca suportabil. Mi-am dat seama ca greul de abia acum incepe.

Ne-am oprit in Lidl am luat inghetata de cacao, preferata ei, timp in care ea a ramas in masina ca sa termine un alt nivel din bubbles pe telefon. Am ajuns acasa si am mancat, mare greseala ca apoi la maxim o ora dupa a vomat tot, stiam ca asa se va intampla dar am lasat-o in pace sa faca ce simte. Am inceput sa monitorizam contractiile sa le scriem pe carnetelul libelulei. Am dat drumul la apa in cada, la muzica, am aprins lumanarile in toata casa. Am inceput sa-i citesc de pe site-urile pe care le stiam depre nasterea acasa si sa o ajut sa nu se gandeasca la ce urmeaza ci pur si simplu sa lasa totul sa curga natural si firesc. Cand au inceput contractiile mai tare am respirat impreuna cu ea, i-am facut masaj la talpi si la spate. Am ajutat-o sa intre in cada, am vorbit cu dra libelula care nu s-a linistit decat spre sfarsitul travaliului. In cada a stat vreo ora jumatate dupa care a iesi si s-a asezat pe minge. Eu in spatele ei ii faceam masaj usor. In tot acest timp vorbeam cu libelula ca si cum ar fi fost in mainile noastre, sa iasa repede si usor si sa ne ajute. I-am spus ca eu o voi prinde in brate si o voi pune pe pieptul mamei imediat. Monitorizam contractiile, scriam intervalul la care se succedau. Nu i-am masurat dilatatia pentru ca inca nu i se rupsese apa si mi-am zis ca o sa mai dureze.

Am dus ceasul in baie pentru ca A era in cada si jumatate din timp eram amandoi in baie, ba pe toleta, ba in cada, ba in fata usii pe minge. Numaram minutele, orele, asteptam linistiti, libelula se misca tot timpul nu a stat o clipa linistita. I-am facut masaj pe spate, am vorbit despre cum o sa ne fie in tarile calde cum o sa intram toti 3 in mare si o sa ne balacim. Stiam ca are nevoie de mine mai mult ca oricand, o vedeam cum geme, cum se vaita si o tineam in brate. Statea pe marginea patului cu burta pe saltea si cu capul in pilota, un fel de semi-capra. Nu-si gasea locul nu mai putea sa stea in cada in apa, simtea ca o presiune pe piept, nici in 4 labe si nici pe jos. Atunci am simtit ca trebuie sa-i fac culcusul langa pat si am tras tot ce era pe pat pe jos. Am mai pus o patura si inca un cearceaf pentru ca mi-am imagjnat ca o sa curga sange daca expulzia va avea loc pe podea. Atunci si-a gasit locul cumva pe ciuciulica. In mintea mea trebuia sa aiba un loc in care sa se simta bine si sa nu-si faca alte griji.

Asta a fost preocuparea mea cea mai mare sa fie confortabila si sa nu-si faca nicio clipa grija. Nu am avut timp sa ma gandesc la ce simt, mi-am asumat un rol de protector, tebuia sa ma asigur ca totul o sa fie in regula. Stiam ce trebuie sa fac cand o sa o prind in brate, avem tensiometru, stiam cum sa o controlez la sold, sa vad daca respira si ce sa-i faca daca nu. Important era ceea ce simtea ea nu eu. Eu am fost acolo pentru ea. Am intrebat-o la un moment dat daca vrea sa mergem la spital si mi-a raspuns sec: esti nebun, putem si stim ce avem de facut, libelula se va naste in bratele tale. Un alt fior pe care l-am simtit a fost cand i s-a rupt apa. A fost o nastere cu totul aparte pentru ca intai au fost contractiile si apoi s-a rupt apa. A inundat salteaua mea dormeo, dar surprinzator nu a ramas patata absolut deloc si nu miroase a nimic. I-am masurat dilatatia cu palma. Dupa ce s-a rupt apa a simtit nevoia sa mearga la baie. Credem ca este o alta etapa in care corpul se goleste ca sa se poate screme, asa a si fost si a impins prima data. Am respirat cu ea asa cum invatasem la curs.

M-am dus sa dau play din nou la laptop si am auzit-o cum ma striga sa vin sa o tin pe libelula ca iese. M-am asezat in genunchi in fata ei. Am vazut ca i se vedea putin crestetul capului, vedeam capul intors cu spatele, am pus mana pe el, m-am uitat la gat sa verific cum este cordonul, vazusem la ecografie ca este in jurul gatului si trebuia sa o prind si sa nu trag ca sa risc sa o sugrum. Nu am apucat sa ma bucur ca libelula s-a invartit, iar cand au iesit picioarele a inceput sa urle. Cu toate ca eram pregatit, vazusem nasteri, stiam ce ar fi trebuit sa urmeze, nimic nu te pregateste pentru momentul asta. In momentul cand a iesit am inceput sa-mi simt emotiile, lacrimile pe obraz. Le-am luat in brate si am stat asa vreo 2 ore. Credeam ca au fost doar 5 minute. Oricat de mult te pregatesti, oricate filmulete vezi, ceea ce vezi la fata locului te lasa mut, iti depaseste orice asteptari.

Nimic nu se petrece asa cum iti planuiesti. Ok, te pregatesti psihic, dar viata bate filmul, da-ti voie sa simti. Important este sa faci ceea ce simti si cum simti.

——————–

Alte articole despre sarcina ei, nașterea fetiței și multe alte experiențe de mămică puteți citi pe blogul Andreei.