Ai crezut că nașterea prin cezariană este sigură? Ar trebui să citești acest articol înainte să iei o decizie neinformată

Cezariana a devenit atât de comună în societatea actuală încât este considerată aproape o naștere normală. Acest curent de opinie care a normalizat-o ne dăunează mai mult decât ne imaginăm, și la nivel de individ dar mai ales ca stare generală de sănătate a copiilor și a viitorului speciei umane.

Înainte de toate, trebuie să știți că Organizația Mondială a Sănătății, forul suprem al medicinii alopate, recomandă doctorilor, spitalelor și pacienților o rată a nașterilor prin cezariană de maxim 15%. În 1985, OMS a publicat raportul intitulat ”Nașterea nu e o boală – Metode recomandate pentru nașteri” în care spune că nu există nicio justificare în nicio regiune geografică pentru a avea mai mult de 10-15% nașteri prin cezariană. Mai mult decât atât, stipulează că nu există nicio dovadă că o cezariană este necesară după o naștere anterioară prin cezariană. Raportul este și azi actual, OMS menținându-și recomandările.

Nu o să discutăm în acest articol cum s-a ajuns ca peste 50% din copiii care se nasc astăzi să fie prin operație chirurgicală și cum teama cu care este privită nașterea să le facă pe femei să desconsidere natura și să aleagă cezariana. Nici despre doctorii dezinformați care recomandă cezariană nu doar atunci când ea este necesară, ci mult prea des, din motive care nu reprezintă deloc urgențe medicale (de exemplu, prezentația pelviană, circulara de cordon sau miopia mamei).

Ceea ce vreau să ating în acest text este seriozitatea cu care trebuie privită cezariana și efectele negative pe care le generează ea mamei și copilului.

 

Și cezariana doare, și doare mai rău

În primul rând, femeile care sunt îngrozite de durerile nașterii și cred că cezariana este floare la ureche trebuie să afle că și nașterea chirurgicală doare. E o operație, o tăietură serioasă, firește că doare. Mai intens și pentru mai mult timp decât contracțiile uterine dintr-un travaliu spontan. Subliniez, travaliu spontan.

Într-o naștere naturală, în care nu se intervine în niciun fel, nici cu ruperea membranelor, nici cu administrarea de oxitocină sintetică, nici cu manevre de dilatare mecanică a cervixului (toate aceste proceduri medicale interferează, printre altele, cu producerea naturală de endorfine, substanțe care ne ajută să ne descurcăm cu durerea; femeia va avea astfel și contracții mult mai puternice și mai lungi, de multe ori fără pauză între ele) durerile din travaliu sunt suportabile. Mai mult decât atât, ele vin și pleacă, odată cu fiecare contracție uterină. Între acestea, femeia nu simte niciun disconfort. Pe lângă că are timp să-și reîmprospăteze forțele înainte ca următoarea contracție să vină (care contracție durează între 30 de secunde și 90 de secunde), femeia relaxată care respiră abdominal în timpul contracției poate chiar să-și diminueze durerea atât de mult încât să aibă doar un ușor disconfort. Sau poate înlătura complet durerea și disconfortul. Așadar, naștere normală fără dureri, doar cu un UȘOR DISCONFORT. E nu numai posibil, dar chiar la îndemâna oricărei femei care învață din timpul sarcinii să respire profund abdominal pe contracție. Plus că studii clinice au arătat că nu atât contracția uterului provoacă durerea, ci așteptarea contracției care o să vină. Adică cauza nu este mușchiul care se contractă și mintea noastră care ne spune ”acum urmează contracția și o să te doară!” și faptul că acest gând ne provoacă încordare musculară.

Femeile se sperie de chinurile profetice ale nașterii pentru că prea puține știu că durerile date de contracțiile uterine sunt precum crampele menstruale. Ori cu crampele ne descurcăm cu toate pentru că le cunoaștem și știm că nu ne doboară. Nu sunt mai puternice decât noi. Avem multe metode prin care ne descurcăm cu durerile crampelor menstruale, de la o masă de banane la aplicarea locală de cald. De durerile din travaliu ne speriem doar atâta timp cât le credem ceva necunoscut și terifiant. Apoi femeile se mai sperie de durerile de la expulzia copilului, neimaginându-și cum poți să înduri trecerea copilului, care este mare, prin vagin, care este îngust. Nimeni nu le-a spus că mușchii vaginali și perineali sunt foarte elastici și se pot întinde oricât este necesar. Dacă expulzia nu este dirijată de moașă sau doctor sau oricine altcineva, ci femeia este lăsată să împingă doar atunci când îi vine, nici de epiziotomie nu este nevoie, pentru că perineul nu se rupe într-o naștere al cărei ritm natural este respectat. O altă teamă a femeii care nu a născut niciodată natural este aceea că nu va ști când să împingă. Dacă femeilor li s-ar spune că este aceeași senzație ca la constipație, când stai pe budă și te scremi pentru că te trece, dar e prea tare, prea solid și prea mare ca să iasă, atunci cu toate vor avea o problemă în minus de care să se teamă. Ar ști că durerea se schimbă într-o senzație puternică de presiune pe vezică și pe intestine și acela e momentul în care copilul coboară în vagin și urmează să se nască. Într-o naștere naturală, deci fără medicamente și intervenții medicale, femeia descoperă singură când să împingă și găsește acest lucru ca pe o alinare împotriva presiunii intense pe care o simte în mușchii pelvieni.

Așadar, ne este frică doar cât timp nu cunoaștem bine procesul și  nu-l înțelegem. Din fericire, frica de necunoscut are un remediu rapid: informarea și auto-educarea (nu așteptați să primiți adevărul de la doctori, căutați-l singure). Cu cât sunteți mai informate despre ce înseamnă travaliul și nașterea, cu atât mai ușor veți naște.

Cât despre cezariană, cu toate că în timpul operației femeia este anesteziată și nu simte nicio durere, durerea e intensă și continuă după trecerea efectului medicamentelor. Nu este o durere pe care s-o administrezi cu respirație profundă. Având în vedere că tăietura este una serioasă, au fost secționați mușchii uterini, mușchii abdominali, stratul de grăsime de pe burtă și pielea, este de înțeles de ce durerea este și mai intensă decât cea a unei contracții uterine normale. Cezariana este o operație majoră și orice operație majoră doare. Dar cumva ni se pare că ne putem descurca mai ușor cu durerea dată de o operație chirurgicală, pentru că este ceva mai cunoscut nouă, probabil am fost operați deja în trecut pentru vreo problemă sau alta. Durata de recuperare după o naștere prin cezariană, chiar și în cazul uneia fără complicații, este mult mai mare decât în cazul nașterii vaginale. Când mama ar trebui să fie mai fericită ca niciodată, să aibă grijă de puiul ei și să-l alăpteze, ea are dureri la fiecare mișcare și interdicția de a se ridica din pat, ia medicamente analgezice care cât de compatibile ar fi cu alăptarea, tot trec în lapte (o bună informare este necesară și aici, orice medicament este un medicament și acesta nu este deloc cel mai bun star în viață pe care-l putem oferi copiilor noștri), are interdicția de a ridica greutăți (inclusiv copilul) de la câteva zile la câteva săptămâni chiar.

 

O cezariană provoacă pierderi duble de sânge față de o vaginală

În afară de aspectul durerii, e cel al siguranței. Societatea modernă a ajuns să creadă că nașterea prin cezariană este mai sigură decât nașterea normală. Nu numai că nu e așa, dar aceasta prezintă riscuri foarte mari atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Femeile se tem de hemoragia din timpul unei nașteri naturale, dar câte știu că în timpul unei cezariene obișnuite se pierde de două ori mai mult sânge decât în cazul unei nașteri vaginale (de unde problema anemiei mari la majoritatea femeilor ce au născut prin cezariană)? Și că sunt dăți, deloc rare, în care doctorii nu mai pot opri hemoragia și apelează la histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului)? Necesitatea transfuziei de sânge se impune automat în multe nașteri chirurgicale.

Desigur că atunci când cezariana este ”salvatoare de vieți” așa cum prea des auzim, beneficiile sunt mai mari decât riscurile (în cazul unei placente poziționate în jurul colului uterin, spre exemplu, în care chiar nu se poate naște vaginal). Dar dacă nu este niciun motiv medical real care să o recomande, riscurile sunt considerabile și orice femeie care alege cezariana ar trebui să le aibă în vedere.

 

Și doctorul e om: cezariana și ”accidentele” medicale

Dacă plănuiești o cezariană, trebuie să înțelegi că tu-ți delegi responsabilitate TOTAL unui alt om. Da, este un chirurg obstetrician, dar este totuși un om. Ți se pare că acest om, pentru că a făcut o școală de medicină și pentru că a tăiat multe alte utere (ori mai puține sau deloc, că și stagiarii performează operații cezariene, cumva și ei trebuie să prindă experiență, de ce nu pe uterul nostru?) este profesionist. Dar află că omul, chiar și profesionist, este supus greșelii, poate tăia nu numai uterul dar și vezica urinară, intestinele sau chiar copilul din uter. Vătămarea uretrelor și astfel afectarea funcției rinichilor este o complicație destul de severă a chirurgiei ginecologice. E adevărat că aceste cazuri nu sunt foarte frecvente (până în 5%), dar ele se întâmplă și trebuie să știm ce riscăm când ne lăsăm prea ușor tăiate pe masa de operație. Un alt caz de neatenție și neprofesionalism care se întâmplă este uitarea de pansamente în uter care ajung să putrezească și să se infecteze, putând duce și la moartea mamei.

Puțină lume știe că bebelușul poate fi rănit de bisturiu în timpul realizării tăieturii mușchilor uterini
Puțină lume știe că bebelușul poate fi rănit de bisturiu în timpul realizării tăieturii mușchilor uterini. Aici detalii

 

Cezariana – un risc mai mare de deces maternal decât vaginala

Infecția tăieturii și redeschiderea rănii sunt alte riscuri asociate nașterii prin cezariană, iar acestea au o frecvență mai mare decât tăierea accidentală a vezicii, intestinelor sau a copilul din uter. Sunt foarte curioasă câți din medicii care fac cezariene mai des decât asistă la nașteri vaginale le spun aceste lucruri femeilor atunci când vorbesc despre această opțiune, că e la ”alegerea” femeii sau impusă de o ”urgență” medicală. Așa cum o dovedesc observațiile clinice, riscul de deces maternal este mult mai mare în cazul cezarienei decât al nașterii vaginale, iar contraargumentul acesta singur ar trebui să fie suficient împotriva unei nașteri chirurgicale. Repet, până toată lumea înțelege. Cezariana nu este o opțiune sigură. Și nu este mai sigură decât nașterea vaginală.

 

Embolism cu lichid amniotic și da, iar risc de deces

Un procent mic din cezariene este urmat de embolism cu lichid amniotic, adică pătrunderea unei cantități de lichid amniotic în circuitul sangvin al mamei. Reacțiile pot fi grave, de la accelerarea ritmului cardiac, la colaps, stop cardiac și chiar moarte (una din 5 femei care suferă de embolism cu lichid amniotic moare), de aceea proaspăta mamă trebuie să fie foarte atentă și la cele mai mici simtome (îngrijirea medicală post-partum la domiciliu, în special în cazul nașterilor prin cezariană, ar trebui să fie obligatorie în prima lună după naștere și acoperită de asigurările de sănătate).

Ca posibile efecte secundare pe termen lung ale cezarienei enumerăm durerea cronică, imposibilitatea unei nașteri vaginale la mai puțin de 2 ani de operație, ”o dată cezariană, mereu cezariană”, eventuale rupturi uterine, placenta previa la sarcinile ulterioare (poziționarea în jurul colului uterin), placenta accreta la sarcinile ulterioare (placentă prea mare și prea bine prinsă de uter, crescută pe cicatrice, care are o mortalitate de 7% și o histerectomie de 71%), dezlipirea prematură a placentei la sarcinile ulterioare.

 

Nașterea prin cezariană – foarte traumatică pentru nou născut

Și copilul are de suferit de pe urma unei nașteri chirurgicale, nu numai mama. Contactul piele-pe-piele cu mama lui va fi întârziat iar alăptarea se poate iniția mai greu. Poate o să spuneți că-i nimic, dar aflați că traumele unei nașteri, de orice fel, sunt resimțite foarte puternic de nou născut. Nașterea este cea mai radicală schimbare din viața unui om și modul cum venim pe lume ne influențează foarte mult dezvoltarea mentală și emoțională. Iar ca această schimbare traumatică să aibă un cât mai mic impact negativ asupra bebelușului și a adultului de mai târziu, el ar trebui să fie în contact direct cu pielea mamei. Să fie ținut în brațe mereu de ea, singura ființă pe care o cunoaște cu toate simțurile lui. Studiile clinice au demonstrat-o, dacă mai era nevoie. Contactul piele-pe-piele și îngrijirea de tip cangur calmează copilul, îl ajute să respire și să-și păstreze temperatura corpului, ajută la instalarea lactației, previne depresia maternă post-partum. Contactul piele-pe-piele și îngrijirea de tip cangur au dus în multe cazuri de prematuri la recuperări rapide, deci dacă pentru un copil incomplet dezvoltat în uter contactul direct cu pielea mamei lui aduce îmbunătățirea stării de sănătate, de ce să nu o facem cu toți nou născuții? Adevărul este că cu bunăvoință din partea personalului medical, copilul născut prin cezariană poate fi pus pe pieptul mamei imediat după naștere. Chiar dacă mama este anesteziată, parțial sau general, partenerul o poate ajuta ținându-l pe micuț în contact cu mama lui cât timp medicii cos tăietura și până mama își poate ține singură copilul în brațe.

Un alt risc al nașterii chirurgicale sunt medicamentele. Substanțele opiacee folosite în anestezierea mamei trec prin placentă și apoi, în cazul alăptării, prin lapte, și ajung la copil, afectând respirația și crescând riscul sindromului morții subite (oprirea respirației în timpul somnului). Opiatele nu afectează numai respirația, ci și sistemul digestiv și tranzitul intestinal, micuții născuți prin cezariană dar și cei născuți vaginal, după administrarea unei anestezii, confruntându-se cu constipația mai des decât cei născuți natural, fără calmante medicamentoase. Anestezia din timpul nașterii și analgezicele pe care le ia mama după operație pentru a-și calma durerile fac din copil unul somnoros, atonic și fără prea mult interes pentru supt.

Stresul prin care trece copilul în timpul unui travaliu spontan și natural, în care nu se intervine medical și medicamentos, este pozitiv pentru adaptarea copilului la viața extrauterină și dezvoltarea lui ulterioară. Această activare a mecanismelor naturale de apărare nu se mai face în cazul unei cezariene, în care copilul este scos fără nicio pregătire prealabilă prin abdomenul mamei. Trebuie precizat că micuții născuți prin cezariană după începerea spontană a travaliului, așa-numita ”cezariană la cald”, au un avantaj față de ceilalți ale căror mame au intrat într-o operație programată, fără să aștepte startul natural al travaliului, ”cezariana la rece”.

 

Cezariana și sistemul imunitar scăzut

Dar chiar dacă ei au parte de o oarecare pregătire, faptul de a nu trece prin vaginul mamei le poate afecta atât sistemul imunitar ce începe să se formeze din imediat momentul nașterii, cât și plămânii și respirația. Cât trece prin vagin, strânsoarea mușchilor presează toracele copilului și acesta își golește încet-încet plămânii de lichidul amniotic, fapt care face inutilă operațiunea medicală de aspirație, care este foarte incomodă pentru bebeluș și intruzivă.

Apoi flora bacteriană prezentă în mod natural și sănătos în vaginul mamei va pătrunde în gura copilului și-i va popula sistemul digestiv din primele momente de viață extrauterină, dezvoltându-i o imunitate puternică. Copilul scos prin abdomenul mamei nu numai că nu mai primește flora bacteriană benefică a mamei sale, dar vine în contact cu bacteriile necunoscute și dăunătoare din salonul medical. Potrivit studiilor, acest lucru explică numărul mai mare de îmbolnăviri în rândul copiilor născuți prin operație. Și relele nu se opresc aici. Din cauza unui sistem imunitar slab, pe termen lung sunt riscuri crescute de diabet de tip 1.

 

Copiii născuți prin cezariană la rece – prematuri

În cazul unei nașteri chirurgicale la rece, programată la o anumită dată, copilul ÎNTOTDEAUNA va fi considerat prematur. Știu că medicii nu recunosc asta, dar orice naștere prin inducerea travaliului sau prin cezariană fără începerea spontană a travaliului este una prematură. Copilul are un motiv pentru care nu s-a născut încă. Mama intră în travaliu atunci când copilul este perfect dezvoltat și capabil să trăiască în afara uterului, să respire singur și să-și digere singur nutrienții. Atunci glandele lui secretă un hormon care ajunge prin sângele placentar la mamă și la creierul acesteia de unde se secretă automat oxitocină, hormonul ce face mușchii uterini să se contracte și să înceapă dilatarea cervixului pentru a naște copilul. Nu există copil la termen dacă travaliul nu a început singur, natural. Chiar și la o sarcină de 40 de săptămâni. Ceea ce azi este considerat a fi ”la termen”, nu e decât o medie aritmetică. Ori femeile sunt diferite, copiii la fel, se nasc copii sănătoși în urma declanșării spontane a travaliului la 36 de săptămâni ori la 48! Așadar, singurul care stabilește care este termenul nașterii este copilul!

Apoi este cunoscut faptul că multe sarcini sunt datate greșit, nu toate femeile își țin evidența contactelor sexuale sau a ciclului menstrual și nici ecograful nu este deloc o metodă exactă de stabilire a vârstei gestaționale. Deci poate fi și o greșeală de calcul, în care medicul să considere că o cezariană programată la 40 de săptămâni este sigură pentru copil și când colo, așa cum multe cazuri au arătat-o, copilul să fie prematur, cu plămânii incomplet dezvoltați, de unde probleme respiratorii și de alt gen, poate chiar pentru toată viața. Când copilul era sănătos, dar nepregătit pentru naștere.

 

Îndemn la informare temeinică înaintea unei astfel de decizii

Nu vreau deloc să îngrozesc femeile care deja au luat decizia de a naște prin cezariană, dintr-un motiv medical sau altul. Ci să le încurajez să se informeze bine, pentru a fi sigure că o cezariană chiar este necesară în cazul lor. Rețineți, OMS spune că o rată mai mare de 15% din nașteri NU ESTE JUSTIFICATĂ de niciun studiu clinic. Cercetați și aflați dacă CHIAR SUNTEȚI UN ASTFEL DE CAZ și vă încadrați în acele 10-15 procente de cezariene justificate cu adevărat. Și pentru această documentare părerea medicului nu se pune, el nu poate fi subiectiv când câștigă mai mulți bani cu o cezariană. E LOGIC, oameni buni.

În același timp, nu pun la zid nicio femeie pentru că și-a născut copilul sau copiii prin cezariană. Mamelor, vă cer să nu o luați personal, asta este o reacție emoțională, nicidecum o abordare rațională. În acest articol prezint niște date reale, dovedite clinic, riscurile asociate cezarienei care nu sunt deloc de neglijat. Dacă voi ați ales cezariană și n-ați pățit nimic din relele pe care le enumăr aici, nu înseamnă că cezariana nu prezintă aceste riscuri și este în regulă să promovăm cezariana. Este o operație majoră, este riscantă și este mai puțin sigură decât nașterea naturală. Acesta este adevărul.

Dacă o femeie a decis să facă cezariană (din frică și lipsă de informare corectă) și s-a recuperat rapid, nu a pățit nimic și aparent nici copilul nu a fost afectat, nu o să creadă niciodată că nașterea în acest mod este ceva rău, pentru că asta ar însemna să recunoască că a luat o decizie greșită. Vrem să fim mame bune, așadar ne e greu să credem că am făcut ceva greșit pentru copiii noștri născându-i atât de artificial. Cezariana este o intervenție majoră în mersul firesc al naturii și nu trebuie să ne gândim niciun moment că această lasă neschimbat cursul vieții. Putem spera, firește, că e greu să trăiești învinovățindu-te pentru decizii pripite și neinformate. Mai multe pe această temă în cartea lui Michel Odent, ”Childbirth and the Future of Homo Sapiens”.

Fiecare femeie trebuie să ia o decizie conștientă și informată și asta vreau să realizez cu acest site. Să le îndemn la informare. Nu sunt medic, moașă sau alt gen de specialist în nașteri. Din fericire, nici nu trebuie să fii vreunul dintre aceștia pentru a citi. Citiți, oameni buni, sunt tone de cărți, multe scrise chiar de doctori (că tot argumentați ca și cum dacă nu o spune un medic, informația nu e demnă de a fi crezută): Odent, Dick-Read, Leboyer și alții. Educați-vă singuri și asumați-vă responsabilitatea deciziilor voastre.

Cum s-o spun mai bine? Circulara de cordon nu este o complicație medicală, ci o variație de la normal. Circulara de cordon nu e deloc periculoasă nici pentru copil, nici pentru nașterea naturală. Circulara de cordon nu este motiv de cezariană. Ăsta a fost un exemplu, exemplu de informație corectă pe care o puteți afla citind cărți și care vă poate salva de la o cezariană ”motivată medical”. Că dacă vă întrebați doctorul cu care urmează să nașteți despre circulara de cordon, va spune probabil că ar fi bine ”să nu riscați nimic, să nu puneți viața copilului în pericol” și să faceți cezariană. Asta este un caz foarte des întâlnit în sistemul medical românesc, e suficient să citiți poveștile de pe forumuri sau articolele din tabloide cu nașterile vedetelor.

Dar, necesitatea medicală nu este una reală în majoritatea cazurilor, recomandarea medicului fiind făcută din neștiință, nepricepere, lipsă de experiență, comoditate, interes financiar, interpretarea greșită a ecografiei, etc.

 

Era să uit, dar este foarte important și trebuie amintit chiar și la sfârșitul articolului, deja prea lung.

Măsurile simple și ușor de realizat prin care se poate evita cezariana:

-lăsați travaliul să înceapă spontan, deci nu acceptați niciun fel de inducere artificială a acestuia: ruperea membranelor, geluri aplicate pe cervix, perfuzie cu oxitocină, etc;

-dacă membranele au cedat și contracțiile nu au început în primele ore după asta, nu vă panicați și nu acceptați inducerea travaliului; în cele mai multe cazuri, travaliul începe în maxim 24 de ore de la ruperea membranelor, iar în restul situațiilor, în două sau trei zile, acesta nefiind deloc riscant pentru copil;

-nu acceptați nicio metodă medicală de grăbire a dilatării și a travaliului (perfuzii cu oxitocină, dilatarea cervixului manual de către moașă sau obstetrician, ruperea membranelor, etc.); aceste fac ca durerea să fie insuportabilă și fără pauză iar copilul să intre în stres fetal;

-stați acasă pe cea mai mare perioadă din travaliu; s-a demonstrat că mediul familiar ajută femeia să rămână calmă și să-și asculte astfel mai bine corpul și instinctele, putând găsi astfel cele mai relaxante poziții și strategii anti-durere; femeia în travaliu are nevoie de liniște, siguranță, căldură și iubire;

spuneți nu monitorizării fetale continue care nu numai că vă imobilizează la pat făcându-vă incapabile să vă mișcați în voie pentru a vă calma durerile, dar vă poate da și o stare de nesiguranță cu privire la starea bebelușului;

refuzați analgezicele și anesteziile, sunt medicamente puternice cu efecte secundare multiple pentru mamă și copil, dar și pentru bunul mers al travaliului, fiind cunoscut faptul că epidurala, spre exemplu, rărește contracțiile uterine (fapt ce va face doctorii să apeleze la oxitocină) și, prin imobilizarea mamei, interferează cu rotirea copilului în uter pentru a intra prin oasele bazinului; o naștere vaginală fără dureri insuportabile este posibilă și fără anestezie, cele mai cunoscute metode de gestionare a durerilor fiind respirația abdominală, aplicarea de cald pe zona lombară, dușul cald, baia caldă, așezarea pe vasul de toaletă sau pe un scaun special pentru naștere, cântatul în voce joasă (vibrațiile ajută detensionarea mușchilor uterini), schimbare pozițiilor, masajul sau simpla atingere, săruturile, meditația, vizualizarea, etc.; evitarea situațiilor de stres și a fricii și astfel a adrenalinei, păstrarea producției de oxitocină ridicată și astfel a producției de endorfine, analgezicele naturale secretate de corpul nostru pentru a face față mai ușor durerii;

-educați-vă constant și cât mai bine, doar astfel veți putea ști ce e normal și ce nu în timpul travaliului, care sunt problemele cu adevărat de netrecut și care sunt acele situații care se pot schimba și cum (prezentația transversală, spre exemplu, nu este un capăt de drum pentru nașterea vaginală și o cezariană clară; prin meditație, vizualizare și anumite remedii pe bază de plante au avut succes în foarte multe astfel de cazuri, deci informați-vă mult). Cele mai multe din practicile medicale dintr-un travaliu de altfel normal au rolul de a duce la o cezariană, fără ca ea să fi fost necesară.

 

Explicație foto: o operație cezariană infectată, poza luată de aici. E o poveste despre cezariană și mărturiile cu fotografii ale multor altor femei, cititoare ale blogului respectiv, care au fost motivate de povestea bloggeriței să vorbească despre riscurile nașterii prin cezariană.

După un travaliu de 6 zile, a născut acasă gemeni

Încă o poveste minunată despre naștere vine din California unde o tânără și-a născut gemenii acasă, după un travaliu de 6 zile!

Primul copil s-a născut la 5 zile de la ruperea sacului amniotic și începerea contracțiilor. Sora lui l-a urmat la nu mai puțin de 33 de ore. Ambii s-au născut cu blândețe și fără probleme. Care este secretul acestui ”miracol”? Răbdarea, relaxarea și puterea vizualizării.

Și credința în înțelepciunea milenară a corpului uman.

 

Lana Shlafer este eroina iar nașterea celor doi gemeni a avut loc în urmă cu trei ani. Deși a dat dovadă de multă rezistență psihică și fizică în timpul unui travaliu atât de lung, părerea Lanei este că fiecare femeie are în ea un guru propriu pe care poate să-l audă și ar trebui să-l asculte: adică intuiția.

Cei mai mulți doctori și specialiști cu care a vorbit în timpul sarcinii i-au recomandat Lanei să se programeze pentru o operație cezariană (primul copil era poziționat în breech, cu fundul și cu picioarele în față). Dar ea și partenerul ei au reușit să înțeleagă naturalețea procesului (care este la fel de normal pentru gemeni cum este pentru celelalte nașteri, precum la fel de bine se poate naște un copil cu picioarele sau fundul înainte cum se naște altul cu capul) și au refuzat o cezariană programată, continuând planurile pentru nașterea acasă.

Asta s-a întâmplat și cu ajutorul unei moașe bune și experimentate care i-a asigurat că nașterea naturală a gemenilor e ceva ce poate fi realizat (chiar și în poziție breech). Și mai mult decât atât, că e o naștere fără complicații care poate avea loc acasă, în cel mai potrivit loc cu putință.

O lecție de răbdare și putere feminină care ne dovedește cât de mult contează liniștea și relaxarea în travaliu. O lecție prin care înțelegem cum se poate construi intuiția și încrederea în mesajele pe care le trimite propriul nostru corp.

Recomand femeilor însărcinate citirea întregii povești aici, este foarte inspirațională și motivațională. Citind-o veți înțelege că însăși copiii joacă un rol decisiv în timpul travaliului și al nașterii și că comunicarea cu ei se poate realiza prin concentrare, rugăciune și vizualizare. Pe de altă parte veți avea mai multă răbdare cu propriile voastre travalii și veți accepta relaxată ritmul lent al dilatării și al coborârii copilului în vagin fără să vă puneți problema că ar fi ceva în neregulă cu corpul vostru sau cu copilul. Nașterea unui copil ia timp, corpului nostru îi ia timp să se deschidă și să scoată copilul afară în siguranță. Un travaliu lung nu este un travaliu neobișnuit sau nesănătos.

Aici este blogul Lanei, sunt și poze cu gemenii la un an de la naștere.

A născut doi gemeni în timpul zborului

O rusoaică în vârstă de 25 de ani și-a născut cei doi gemeni în avion, în timpul unui zbor Polar Airlines.

Irina Vasylkova era însărcinată în 35 de săptămâni când a intrat în travaliu. N-ar mai fi știre dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat în timpul călătoriei cu avionul din Kyryanka în Yakutsk. Deși pilotul a mărit viteza în speranța că tânăra nu va naște la bord, cei doi copii n-au mai așteptat. Prima fetiță s-a născut cât avionul era încă în aer, sora ei chiar în timpul aterizării.

Potrivit metro.co.uk, tânăra a fost asistată la naștere de un doctor obstetrician și de o stewardesă. După aterizare, mama și copiii au fost transportați la un spital local.

Aceasta este cea de-a doua naștere a Irinei Vasylkova (mai are o fetiță de 4 ani). Astfel se explică travaliul destul de scurt.

Ziarele tratează acest subiect ca pe un lucru miraculos sau cel puțin norocos. Dar adevărul clar pe care trebuie să-l vadă toată lumea în această știre este că gemenii se pot naște vaginal și natural. Sarcina multimplă este printre zecile de ”probleme medicale” invocate ca scuză pentru operația de cezariană. Povestea Irinei ar trebui să ofere speranță femeilor cu sarcini multiple și încredere că pot naște natural.

Aceleași ziare spun că ce bine că a fost un medic obstetrician prezent, dar redactorii nu înțeleg că nașterea este un proces fiziologic care nu are nevoie de intervenția vreunei persoană din afară. Femeia ar fi născut la fel de simplu și singură.

Nașterea nu are loc, nașterea se întâmplă. Uterul știe cum să împingă afară copiii, așa cum a știut să-i crească bine înăuntru. Asta trebuie să ne intre bine în cap: fiecare organ din corpul nostru are o treabă și știe să și-o facă singur. Doar să nu-i stăm în cale naturii (prin stres, frică, rușine, panică, încordare). Atât trebuie să știm. Mai mult nu este nevoie pentru o naștere sigură.

*foto preluată de pe același site, e posibil să fie una generică

Operație cezariană impusă cu ajutorul forței armate

Caz grav de violență obstretică în Brazilia: scoasă cu mandat judecătoresc în timp ce-și petrecea travaliul în casă, pentru a i se face cezariană împotriva voinței sale

Cu o săptămână în urmă în Brazilia, 6 polițiști au scos forțat din propria-i casă o femeie însărcinată pentru a o interna la spital. Cezariana la care a fost supusă împotriva voinței sale o femeie de 29 de ani este o încălcare a drepturilor omului și atinge noi culmi ale violenței obstretice.

S-a întâmplat pe 1 aprilie, lui Adelir Carmen Lemos de Góes, o femeie sănătoasă din Torres, Rio Grande do Sul, care urma să nască un copil sănătos. Cu o dimineață înainte a mers la spital pentru un control de rutină în urma căruia s-a stabilit că atât ea cât și copilul sunt bine. Copilul nu avea prezentație occipitală, era așezat în breech (sau podală, adică cu fundul spre cervixul uterului), o prezentație nu foarte des întâlnită, dar deloc periculoasă, copiii putându-se naște fără probleme cu fundul sau picioarele înainte. Iar mama era deja la a treia naștere, primele două fiind cezariene.

Asociind acești ”factori de risc”, obstreticianul i-a spus că nu poate naște natural și c-o va interna pentru a-i face cezariană. Adelir a refuzat internarea și operația, știa că nu e niciun caz de urgență. Se documentase și aflase că e posibilă atât nașterea vaginală din poziția podală cât și după două operații cezariene. Știa ce riscuri implică pentru mamă și copil operația, în general, cu atât mai mult cezariană repetată, fiind domcumetate clinic și științific pericolele unei a treia operații de cezariană. Știa acum, de asemenea, că și cele două cezariene anterioare nu fuseseră necesare. Reprezentanții spitalului nu au lăsat-o să plece înainte de a o obliga să semneze o declarație prin care-și asuma orice răspundere.

În aceeași seară, a intrat în travaliu. În miezul nopții, în timp ce era liniștită acasă, cu familia, însoțită de o doula, 6 polițiști (alte surse spun 10) au scos-o cu forța afară. Aduceau cu ei un mandat judecătoresc cerut de un medic al spitalului la care își făcuse controlul în aceeași dimineață, medic care reușise să convingă judecătorul că viața copilului nenăscut este în pericol. Adelir avea de gând să-și petreacă acasă o parte cât mai mare din travaliu ca să atingă o dilatare cât mai mare a colului uterin în liniștea și intimitatea propriului cămin, pentru ca apoi, în apropierea fazei de expulzie, să meargă să nască la spital. Ceea ce avea ea de gând să facă nu este nimic ieșit din comun, aceasta fiind și recomandarea celor mai multe moașe.

Doula care o însoțea în travaliu a expus rapid grava încălcare a drepturilor fundamentale ale omului pe rețelele sociale cerând ajutor. N-a reușit însă să împiedice nici internarea femeii, nici scoaterea forțată a copilului prin operație cezariană.

Să fie vorba doar despre incompetență medicală, obstreticianul neștiind pur și simplu că se poate naște vaginal și natural după operații anterioare de cezariană? Și să nu fi aflat nici că nașterile naturale cu prezentație podală sunt posibile și nu prezintă niciun risc sporit, pentru mamă sau pentru copil? 

Indiferent care ar fi motivul acțiunii lor, atât apelul la istanțele judecătorești, mandatul emis de judecător cât și intervenția armată a forțelor de poliție sunt o încălcare gravă a dreptului femeii și al copilului.

În Brazilia, aproape 50% din nașterile la stat sunt prin cezariană iar cele din maternitățile private depășesc 80%. Acum au ajuns s-o impună prin intervenție armată și judecătorească și femeilor care o refuză.

Asociațiile care luptă pentru respectarea femeii în sarcină și travaliu și a dreptului copilului la o naștere naturală și netraumatizantă cer lumii întregi să se revolte împotriva autorităților braziliene ca astfel de experiențe să nu se mai repete. Un manifest internațional va avea loc pe 11 aprilie în fața tuturor ambasadelor braziliene din lume, cu un minut de reculegere simbolică pentru moartea nașterii naturale!

Mame din toată lumea și cadre profesionale vor prezenta pe 11 aprilie ambasadelor Braziliei din orașul cel mai apropiat de domiciliul o scrisoare în care își arată repulsia față de actul brutal prin care s-au încălcat drepturile umane ale mamei și copilului, o scrisoare care denunță violența obstretică la care a fost supusă Adelir Carmen Lemos de Góes și nou născutul ei și trauma pe care au suferit-o ceilalți doi copii și întreaga ei familie. Acțiunea poartă sugestiv numele ”Adelir suntem toate!”, făcând apel nu numai la logică și rațiune, ci și la empatie, ce i s-a întâmplat mămicii din Brazilia putând să se întâmple oricăreia dintre noi.

”Vă rugăm, prietene din America de Sud, Australia, Europa. Trebuie să ne unim în fața unui act ca cel petrecut în Brazilia săptămâna trecută. Că suntem pro spital, naștere în casă, pro cezariană, nu contează. Trebuie să ne apărăm dreptul la o decizie informată și la libertatea de a decide pentru corpul nostru”, este o parte a apelului pe care îl face asociația La Revolucion de la Rosas, o asociație care luptă împotriva violenței obstretice.

Mai multe despre această cezariană impusă cu forțele armate și despre acțiunea de pe 11 aprilie aici, aici sau aici, pagina care a fost deschisă special pentru Adelir.

violencia obstretica brasil

 

 

Dana Rogoz a născut, contracțiile bune, dilatare grozavă, cezariană la sfârșit

Dana Rogoz, actriță și vedetă de televiziune, a născut pe 1 martie 2014 la maternitatea Regina Maria din București. Avea planificată cezariană pe 5 martie, dar ea a intrat în travaliu cu câteva zile mai devreme. Și, în ciuda unui travaliu frumos, clasic și rapid, cu contracții eficiente și dilatare corespunzătoare, copilul s-a născut prin cezariană.

Acesta este un tipar deja foarte bine cunoscut, din păcate. O naștere sănătoasă a unui copil sănătos născut de o femeie tânără și sănătoasă din multe puncte de  vedere dar cu o problemă de coagulare a sângelui, trombofilia. Nicio problemă medicală care să recomande cezariana. Trombofilia nu interferează cu nimic cursul travaliului și al unei nașteri naturale, vaginale. Are legătură cu anestezia epidurală, unde prezintă riscuri de hemoragie, dar într-o naștere naturală spontană este oricum contraindicată anestezia, există metode naturale la care mama poate apela pentru a-și reduce din intensitatea durerilor.

În ultimul timp, tot mai des este folosită ca scuză pentru o operație cezariană. Nu o cunosc pe Dana Rogoz personal, nu-i cunosc sistemul de valori, dorințele, fricile și stările emoționale. Poate că a fost vulnerabilă din această cauză în timpul sarcinii și ușor influențabilă de autoritatea doctorilor care i-au spus că în starea ei, cea mai sigură este cezariana. Sau poate că nu, nu a fost vulnerabilă, ci doar credulă, ea însăși spunând pe blogul personal că respectă sfatul medicilor. Și, în opinia mea, a căzut astfel victima unei frumoase mișcări de marketing.

Părerea mea, care e valabilă aici dar și în toate cazurile de dezinformare medicală cu bună știință, este că Dana Rogoz ar fi trebuit să se informeze singură pe temă. Să crezi că cezariana este cea mai bună opțiune când declarația asta vine de la doctorul unei clinici private care încasează mii de lei pentru operația cezariană este naiv și pueril. Firește că doctorul are un interes financiar în promovarea nașterii prin cezariană, e mai bine remunerată ca cea vaginală, clinica câștigă mai mult de la asigurările de sănătate. La urma urmei, doctorul, în special doctorul de clinică privată, nu-i altceva decât un agent de vânzări.

Să mai aduc în discuție comoditatea și, de ce nu, siguranța clinică, a unei nașteri prin intermediul operației cezariene? Atunci medicul nu lucrează cu nicio necunoscută, de genul câte ore durează travaliul, care e ritmul de dilatare, fază de platou, rotirea copilului în uter ca să intre prin deschizătura bazinului, circulară de cordon, cât durează expulzia, etc. Cezariana, și asta ar trebui să fie clar pentru toată lumea, este cea mai simplă naștere pentru doctor și întreaga echipă medicală. E o operație de rutină în care toată lumea din sala de operații știe ce are de făcut. Fiecare face câte ceva ca copilul să se nască, mai puțin mama. Ea este marioneta. În control este doctorul, dumnezeul gravidelor.

Dar nașterea, venirea pe lume a unei ființe, nu trebuie să fie ”de rutină”. Este un moment cu implicații majore asupra vieții copilului și adultului, asupra stării lui psihice, fizice și emoționale, asupra sănătății și imunității omului ce se naște. Nu trebuie să bagatelizăm cezariana și să ne închipuim că dacă bebelușul a fost scos prin burta mamei lui și a mai și primit o notă bună APGAR, totul este perfect.

Recomand ultima carte a lui Michael Odent, ”Nașterea și viitorul lui Homo Sapiens” pentru toți cei care cred că cezariana nu-i un capăt de lume. Nu, nu-i, dar trebuie apelat la ea doar în cazurile cu adevărat medicale, iar astea sunt mai puțin de 5% din femeile care nasc (iar OMS declară că maxim 15% din nașteri au motiv întemeiat pentru operația cezariană). Să vă spun care este rata de nașteri prin cezariană la maternitatea privată Regina Maria? 80%!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cezariana programată, cum era în cazul Danei Rogoz, este o procedură foarte invazivă cu repercusiuni mult mai mari decât în cazul cezarienei efectuate după debutul spontan al travaliului. Urmările asupra copilului sunt pe termen scurt și mai ales, lung. Un copil care este scos din uter printr-o operație atât de abuzivă și brutală nu numai că va fi traumatizat de toată experiența nenaturală și violentă (luminile reflectoare din sala de operații, ieșirea bruscă din burtă la aer, desprinderea rapidă de pereții uterini, tăierea imediată a cordonului ombilical și ruperea bruscă în acest fel a oxigenării placentare, despărțirea prea brutală și fără pregătire de corpul mamei, îndepărtarea lui de mamă și izolarea în salonul de neonatologie, mama fiind anesteziată pentru operație și incapabilă să-și țină puiul în brațe în acel prime minute de după naștere care sunt terifiante pentru el, etc – neapărat să citiți cartea lui Frederick Leboyer ”Naștere fără violență” înainte să spuneți că bebe e bine sănătos, a luat 10 APGAR după cezariană). Dar va fi și incomplet dezvoltat fizic. Doctorii planifică cezarienele în general după săptămâna 38 și înainte de 40, considerând în mod greșit că copilul este gata de naștere.

Numai că sarcina la termen e doar o sintagmă medicală, o medie aritmetică, nu există așa ceva clar stabilit de natură. Termenul e cel pe care îl hotărăște copilul. Debutul spontan al travaliului este generat de însuși bebelușul din uter, al cărui sistem endocrin, odată dezvoltat, dă startul, trimițând hormoni sistemului endocrin al mamei, prin cordonul ombilical și placentă, iar mama începe să secrete oxitocină și așa încep contracțiile travaliului.

Acesta este un mare avantaj pe care mamele nu-l bagă în seamă și se grăbesc să programeze nașterea copilului. Mamelor dragi, dacă vreți copii sănătoși, lăsați-i să se nască când le vine timpul. Nu induceți travaliul cu medicamente și nu programați cezariene. Bebelușul ăla mic din burtă e mai deștept decât știința medicală, el poartă cu el în gene întreaga știință de mii și mii de ani a naturii, nu cea de vreo 200 de ani a medicinii alopate.

Nu-i o noutate ce spun aici, dar există mii de mărturii și studii clinice care vorbesc despre copii scoși prin cezariene programate care erau, de fapt, PREMATURI, și care au pășit astfel în viață cu niște probleme de sănătate generate de o operație absurdă și greșit înțeleasă și greșit aplicată. Asta înseamnă prematuritate, nu un număr generic de săptămâni.

La Dana Rogoz n-a mai fost cezariană la rece, măcar atât, că ea a intrat în travaliu cu 4 zile înainte de cezariana programată. Astfel că bebelușul era fizic dezvoltat și pregătit de naștere. Dar niciun bebeluș din lume nu poate fi pregătit psihic și emoțional pentru naștere, nici pentru cea naturală, care se desfășoară într-un timp mai lung, pe mai multe etape, îi dă vreme să se obișnuiască cu noul. Cu atât mai puțin pentru o cezariană, care numai blândă nu e cu bebelușul.

La câteva ore după începerea spontană a contracțiilor, în ciuda unui progres bun al travaliului, Dana Rogoz a mers în sala de operații. Motivul nu a mai fost trombofilia, că nu afectează cu nimic nici dilatarea colului, nici copilul. Ci dubla circulară de cordon. Asta nu este o urgență medicală, cordonul poate fi desfășurat de pe gâtul copilului la expulzie. Trebuie să înțelegem că bebelușul, în timpul travaliului, nu are respirație pulmonară, deci nu respiră pe nas ca să fie vreo problemă de strangulare. El își primește oxigenul prin sângele placentar, de la mama lui. Prin cordonul ombilical. Vasele de sânge sunt foarte bine protejate în interiorul cordonului, astfel că nu se pune nici problema de strangulare a fluxului de sânge. Se nasc copii natural și vaginal având și triplă circulară de cordon. Circulara de cordon nu-i un motiv de cezariană, e doar o variație de la normal. E foarte des întâlnită în nașterile vaginale.

În final, de ce spun că a fost o mișcare de marketing? Maternitatea Regina Maria s-a folosit de creditul oferit de o personalitate publică care are o credibilitate puternică pentru a manipula, încă o dată, masele. Toți cei care au aflat din presă sau de pe blogul vedetei că a născut prin cezariană (la Regina Maria) din cauza trombofiliei cred că această afecțiune de sănătate este un balaur care nu permite femeii să nască natural și vaginal. Ori nu este adevărat.

Păstrând proporțiile, e la fel ca în cazul extirpării țâțelor Angelinei Joli de frica cancerului mamar. Aia a fost cu siguranță o mutare îngenioasă a industriei cancerului, perpetuând minciunile despre cancer și manipulând milioane și milioane de femei (=miliarde de euro). O carte revelatoare care demască interesele financiare din spatele medicinei alopate este Mafia Medicală, scrisă de Ghislaine Lanctot, un fost medic care după 25 de ani de practică și-a dat seama că medicina nu ajută oamenii să fie mai sănătoși și să aibă mai puține boli, ci îi face să cumpere tot mai multe medicamente și servicii medicale ce le tratează doar simtomele. În cazul de față, avem de-a face cu înspăimântarea mamei și dărâmarea încrederii în natură și-n mecanismele salvatoare ale acesteia.

În concluzie, astfel de evenimente ”mondene” fac un deserviciu major imaginii pe care o are nașterea naturală în opinia publică. Aceasta ajunge să fie idealizată și tot mai intangibilă, femeia ajungând să creadă că numai norocoasele au parte de o naștere vaginală, iar că toate celelalte au miopie, trombofilie sau bazinul îngust, slavă cezarienei.

sursa foto

Adevărul este horror de urât, adevărul este incredibil de frumos

Când vorbesc despre riscurile pe care le implică o chestie sau alta (naşterea medicalizată, vaccinurile, laptele praf, etc), o fac pentru a transmite informaţia spre cei care nu au aflat-o încă, nu pentru a panica lumea.

Mi s-a spus, şi nu o singură dată, să nu mai fac asta, să nu mai bag spaimă în viitorii părinţi, că nu le fac niciun bine.

Uitaţi care e treaba. Adevărul este crud şi dureros. Adevărul este că suntem manipulaţi. Adevărul este că asta e jocul concernelor medical-farmaceutice, ca noi să fugim de adevăr, să ne complacem în ignoranţă. Nu eu fac rău părinţilor informându-i, ci vaccinurile, laptele praf, medicamentele, instrumentele din sala de naşteri, medicii care le folosesc.

Adevărul este că TOATE intervenţiile medicale au efecte secundare. Adevărul este că neşansa ca la naşterea spitalizată să aibă loc complicaţii este destul de mare. Adevărul este că medicii şi protocoalele spitaliceşti cauzează mai multe tragedii în sălile de naştere decât accidentele rutiere.

Adevărul este că laptele praf naşte copii, adolescenţi şi adulţi cu diverse probleme de sănătate. Adevărul este că laptele praf nu cauzează numai „banalele” alergii. Adevărul este că laptele praf poate duce şi la cancer, cancer infantil… Atât de mulţi copii au murit în ultimele decenii şi continuă să moară, la vârste tot mai mici, de diverse tipuri de cancer. Credeaţi că e din vina poluării aerului?

Adevărul este că vaccinurile sunt mai mult decât inutile, sunt mortale! În ultimii ani au ieşit la lumină foarte multe informaţii despre adevăratul scop al vaccinurilor. Şi acela este să ne îmbolnăvească, să ne facă pacienţi pe viaţă, clienţi zilnici ai farmaciilor. Dacă nu ne omoară direct, şi ajută astfel la decimarea populaţiei.

Aşadar, acestea sunt unele din adevărurile cu care părinţii trebuie să se confrunte înainte să aibă copii. Nu vreau să vă fac rău arătându-vă partea urâtă a vieţii, vreau să vă scutur. Să vă arăt că adevărul despre tot ceea ce credeaţi că vă vrea binele (adică sistemul de sănătate, sistemul, în general) este urât, meschin şi foarte mercantil.

Dar, cum spunea Felicia Popescu, nu preferaţi să aflaţi adevărul, aşa înfiorător cum este el, decât să continuaţi să trăiţi într-o iluzie dăunătoare?

Eu ofer adevărul aici pentru îmi pasă şi vreau să cred că cei care-l descoperă fac ceva cu el.

Poate că bagă capul în pene, mă înjură scurt că sunt o agitatoare de mase şi le pare rău că au intrat pe site. Plus că-şi promit să nu se mai întoarcă pe aici.

Adevărul ăsta din articolele mele serveşte ca punct de plecare în cunoaştere, în autoeducare, în asumarea responsabilităţii deciziilor personale. Nu e doar un film horror, pe care îl vezi la cinema şi, când ieşi din sală, a dispărut tot răul ăla ce a durat doar 120 de minute; afară e cald, soare, optimism în aer, păsările ciripesc în copaci şi oamenii zâmbesc.

Sunt destule comentarii şi mesaje pe forumuri, pe facebook, pe aici, care spun că ar fi bine ca viitoarele mame să evite astfel de articole (sau videouri cu naşterea), că nu fac decât să le provoace şi mai multă frică de tot ce va urma, naştere, crescut copil, sănătatea lui, etc.

Scuzaţi-mă, dar asta nu înseamnă că riscurile prezentate aici îi vor ocoli pe aceia care nu le cunosc. O fi ignoranţa dulce fericire, dar îşi are limitele ei. Prea multe cazuri umanitare în ultimii ani cu copii mici bolnavi ba de una, ba de altă boală înspăimântătoare, copii care depind de operaţii scumpe, depind de iscusinţa medicilor, depind de bunătatea donatorilor. Ţi se frânge inima în bucăţi…

Şi prea multe cazuri de copii schilodiţi la naştere de medici nemernici, de forceps, de cotul moaşei, de nepăsarea cadrelor medicale, de nerăbdare obstreticienilor. Şi prea multe cazuri de copii omorâţi de practicile de rutină din maternităţi.

Vedeţi voi, năpasta când loveşte nu loveşte că Dumnezeu e nemilos şi pedepseşte părinţii pentru greşeli ale trecutului. NU. DELOC. Nenorocirea când se întâmplă se întâmplă pentru că părinţii au refuzat să vadă şi să cunoască adevărul.

Nu serveşte nimănui să cosmetizăm adevărul. Nu ajut pe nimeni dacă-mi îmblânzesc propoziţiile, dacă îndulcesc adevărul. Mai bine închid siteul. Stârnesc panică? Nu cred, sunt prea mică în acest ocean. Dar pun pe gânduri şi vă bag un fior în şira spinării? Perfect, aşa şi trebuie.

Că sunt aşa dură şi categorică aici, unde scriu în special despre naştere, sau pe emigranţintenerife, nu o fac pentru a incrimina părinţii care aleg diferit faţă de mine şi de principiile pe care le promovez. Denunţ relele practici din maternităţi şi din sistemul sanitar de pediatrie tocmai pentru a ajuta părinţii ce ajung să citească articolele mele să ia decizii informate şi asumate.

Niciodată nu am avut în intenţie să scriu pe teme „controversate”, aşa s-a nimerit: am devenit mamă şi asta a schimbat totul în viaţa mea.

Dar partea bună e că adevărul dureros pe care vi-l ofer în articolele mele nu vine niciodată singur. Mereu ofer soluţiile. De aia şi viaţa e atât de minunată, că oricât de mult ne-ar manipula ei, oricât de multe minciuni ne-ar spune, oricât de multă moarte ne-ar vinde, noi oricând putem să ne întoarcem la începuturi. La natură. Putem naşte natural, putem alăpta, putem să trăim şi să ne creştem copiii FĂRĂ PIC DE MEDICAMENT SAU VACCIN.

Naşterea în spitale este, în majoritatea cazurilor, măcel. Asta nu înseamnă că trebuie să fim ca mioriţa din folclor, să ne resemnăm şi să mergem la maternitate ca la ruleta rusească. NU. Ne facem temele şi nu lăsăm pe nimeni să decidă în locul nostru. SPITALUL NU ESTE STĂPÂNUL NOSTRU SAU AL COPILULUI NOSTRU. Iar dacă înţelegem cu adevărat naşterea, nici nu mai mergem la spital, naştem acasă, ÎN SIGURANŢĂ.

Apoi, despre laptele praf (oricum, deabia am început să scriu, vor urma multe articole pe tema asta). Lumea trebuie să reconsidere laptele praf, să-l privească ca pe un produs farmaceutic, aşa cum şi este. Un produs artificial extrem de toxic consumului uman, cu atât mai mult bebeluşilor, care nu au sistemul digestiv complet dezvoltat, bebeluşilor, a căror imunitate este atât de precară.

Fără plasa asta de siguranţă a laptelui formulă (vă e cunoscută sintagma „lasă, şi ce dacă nu ai lapte / şi ce dacă nu vrei să alăptezi, la câte formule de lapte praf există, nu moare copilul de foame”) mama va fi nevoită să dea TOATE şansele alăptării. Şi va fi uimită să afle cât de simplă şi comodă este alăptarea, cu puţin sprijin şi informaţie corectă.

Iar cu vaccinurile treaba este şi mai simplă, şi o să încep să vorbesc şi despre ele, urmează multe articole. O singură întrebare trebuie să vă puneţi şi scăpaţi de confuzie şi de dilema „vaccinăm sau nu copilul?”. Vaccinurile există doar de două secole. Dacă ele sunt aşa de bune şi de necesare pentru starea noastră de sănătate şi pentru o speranţă de viaţă mare, cum a supravieţuit şi s-a perpetuat specia umană milenii după milenii fără vaccinuri? Şi cum se face că tocmai în ultimele secole, cele ale „revoluţiei” medicale şi ale vaccinurilor mii, stare de sănătate a populaţiei a devenit tot mai precară?

Care-i alternativa la nevaccinarea copiilor? Niciuna, serios. Corpul se imunizează singur. E nevoie de anumite condiţii, desigur, de hrană cât mai aproape de starea ei din natură (alăptarea este cel mai bun vaccin, apropo), de soare, aer curat, voie bună, odihnă, timp în natură, dar oricum acestea vor fi împlinite de nişte părinţi care doresc o viaţă frumoasă şi sănătoasă pentru copiii lor. Adică nu trebuie făcut nimic special pentru a construi o imunitate bună copiilor.

Aşadar. Ăsta e adevărul pe care-l veţi întâlni în articolele mele. Dacă nu vi se pare folositor sau dacă îl găsiţi dur şi panicard, ce pot să vă zic… doar „la revedere”, mergeţi pe mămici.ro, acolo veţi fi minţiţi în continuare aşa dulce şi frumos cum vă place.

Cine rămâne înţelege că adevărul despre marele joc în care suntem pioni, buni consumatori şi bolnavi pacienţi, este groaznic. Dar adevărul despre capacitatea corpului uman de a creşte, a se dezvolta, a procrea, a naşte, a alăpta şi a se autovindeca este de un milion de ori mai minunat. Asta vreau să rămână în fiecare cititor după fiecare articol: optimismul şi încrederea în noi, în natură, în potenţialul individual al fiecăruia dintre noi de a fi fericit şi sănătos.

credit foto

Ce muzică-i mai bună pentru copilul nou născut, Mozart sau bătăile inimii mamei lui?

Specialiştii, cercetătorii, oamenii cu studii, oamenii care fac studii spun că muzica lui Mozart este liniştitoare, calmează şi relaxează nou-născuţii. Dar oare ne-am tâmpit în aşa hal încât am uitat că nimic nu este mai liniştitor şi mai relaxant pentru copil ca braţele mamei lui, ca sunetul vocii ei, ca sunetul bătăilor inimii ei?

Nu ştiu din ce spital este imaginea de mai sus şi nici nu cred că este important. Ceea ce mă intrigă este că nişte medici, nişte oameni, au crezut că a aduce nişte muzicieni să cânte în sala de neonatologie este un act benefic şi revoluţionar.

Copilul mic, nou-născutul, nu are nevoie de nimic altceva decât de mama lui. Nu de o orchestră care să-i cânte live Requiem. Este esenţial ca medicina să înţeleagă şi să accepte că nou-născutul nu trebuie separat deloc de mama lui la naştere, nu trebuie dus la neonatologie, nu e nevoie să i se facă controale de rutină în altă parte decât lângă mama lui.

Imadiat după expulzie, copilul trebuie aşezat cu blândeţe pe burta sau pieptul mamei lui. Ambii dezbrăcaţi. Contactul piele pe piele are rol termic, în primul rând, ajutând copilul să-şi păstreze temperatura corpului.

Apoi muzica mamei, inima, intestinele şi toate celelalte zgomote ale organismului ei, zgomote cu care a crescut 9 luni în uter şi cu care este obişnuit, acea muzică este singura de care are nevoie. Cea mai liniştitoare şi mai minunată muzică. Ascultând-o, copilul ştie că totul va fi bine, că mama este acolo, că tot acest nou univers, plin de necunoscut, va fi frumos şi primitor.

Niciun compozitor nu poate face toate acestea pentru bebeluş. Niciun om nu poate face lucrurile mai bine ca natura.

Sursa fotografiei.

 

Video: Naştere neasistată, din picioare

Naşterea din picioare poate fi mai simplă şi mai uşoară decât oricare altă poziţie, în special pentru sarcinile cu prezentaţie occipitală.

Graviataţia ajută destul de mult coborârea copilului în vagin, poziţia verticală a corpului deschide destul de mult bazinul mamei, iar libertate dată de statul în picioare îi dă libertate totală de mişcare femeii, care-şi poate balansa şi roti şoldurile chiar şi în timpul expulziei.

Aşa cum se şi vede în acest video, în această naştere la domiciliu, fără prezenţa sau ajutorul vreunui cadru medical. O femeie care mai avea deja un copilaş a născut singură în sânul familiei ei, alături de partener şi de primul copil. Şi-a prins singură nou-născutul, nu a avut nevoie de nimic altceva, nici măcar de soţ, care a fost un simplu observator.

Asta nu este o naştere extremă. Este o naştere calmă, normală, frumoasă, minunată, simplă şi naturală. AŞA CUM A FOST LĂSAT SĂ SE ÎNTÂMPLE. Aşa putem naşte cu toate, sau, mă rog, majoritatea noastră, căci doar puţine femei au sarcini şi naşteri cu probleme medicale. Restul problemelor ce pot apărea într-o naştere normală, fiziologică, o naştere sănătoasă, sunt CAUZATE DE FRICĂ ŞI DE INTERVENŢIILE EXTERIOARE, MEDICALE SAU NEMEDICALE.

Complicaţiile în naştere NU SUNT DATE DE NATURĂ. Complicaţiile sunt GENERATE de medicamente şi proceduri medicale. Atâta tot.

O naştere neasistată nu este deloc periculoasă, nici pentru mamă, nici pentru copil. Devine periculoasă când intervine frica în sufletul femeii, când crede că ceva rău se poate întâmpla, când nu mai are încredere în procesul fiziologic al naşterii, când îşi aduce aminte de toate miturile, programările, convingerile şi prejudecăţile sociale, care sunt GREŞITE, FALSE ŞI DISTRUCTIVE.

Ssssst! Liniște! Naște o maimuță!

În urmă cu vreo lună, o gorilă dintr-o grădină zoologică din Spania a născut pentru a doua oară. Ce ne interesează sau ar trebui să ne intereseze pe noi în legătură cu această naștere este modul în care s-au comportat veterinarii.

La trei zile de la nașterea micului pui, responsabilii parcului național încă nu-i cunoșteau sexul. Au spus că vor aștepta până când puiul va sta într-o poziție din care să aibă vizibilitate, mama este foarte protectoare. Îl ține la piept, îmbrățișându-l și mângâindu-l.

Gorila a născut după opt luni de sarcină, cu un travaliu scurt petrecut la lumina zilei, sub privirile vizitatorilor. Veterinarii nu au intervenit în niciun fel în tot acest timp, au avut încredere că mama știe ce să facă ca să nască. Nici după naștere nu au făcut altceva decât să observe, în liniște.

N-au luat puiul să-l cântărească, să-l vaccineze sau să-i facă controale medicale, nici n-au îndrăznit să se apropie și să tulbure intimitatea celor doi. Nici nu s-a pus problema de a-i separa. Au spus că mama știe să aibă grijă de puiul ei, deși primul ei copil i-a murit dintr-un accident cauzat de ea. Veterinarii au înțeles că mama este mai matură și mai grijulie acum (atunci era ea însăși doar o ”copilă”, născuse la doar 6 ani, în condițiile în care la 4 ani se înțărcase), după ce-a petrecut un timp observând și alte gorile crescându-și puii.

Gorilele, ca multe alte mamifere, devin foarte furioase când simt că cineva vrea să le ia puiul. Pentru ele, oricea atfel de intenție nu poate fi decât de natură de a-i pune în pericol copilul, astfel că s-ar transforma în niște fiare. Veterinarii au spus că dacă ar fi fost nevoie să intervină, în travaliu sau după naștere, ar fi făcut-o doar sedând mama.

Dar n-a fost nevoie de nicio intervenție, gorila s-a descurcat să nască singură și apoi să-și crească puiul. Veterinarii au observat cum și-l alăptează, cum știe să-l țină într-o poziție bună, cum îi dă sân la fiecare două ore.

Și au mai spus o chestie foarte interesantă. Că nu va fi nevoie de analize medicale sau alte controale, dacă mama are grijă la fel de bine în continuare de puiuț, intervenția medicale este nenecesară. Plus că ”puiul suferă foarte mult când este separat de mama lui!”, am tradus, sper cât mai exact, din ce-a declarat unul din veterinari.

Evenimentul a avut loc în Parcul Natural Cabárcenouna din cele trei grădini zoologice din Spania în care se reproduc gorilele. Acesta este al treilea pui de gorilă care se naște aici în ultimii doi ani.

Aș lăsa concluziile în aer, ca fiecare să analizeze această naștere, a unei maimuțe în captivitate, și s-o compare cu nașterea oamenilor, tot în captivitate, în spitale. Dar știu că de multe ori ne scapă esențialul, chiar dacă poveste abundă în detalii. Sau poate că tocmai de asta, că ne pierdem în detalii.

Așa că o să concluzionez și eu, scurt, și apoi voi, în comentarii, dacă aveți timp și chef.

Niște veterinari au mai mult creier ca medici obstreticieni din maternități. Asta e cea mai importantă concluzie. De ce niște cadre medicale pot înțelege anatomia nașterii la alte mamifere, dar nu și la femela de Homo Sapiens? De ce veterinarii înțeleg nevoia puiului de gorilă de mama lui, dar medicii de oameni nu? De ce veterinarii nu consideră prea important dacă puiul de maimuță s-a născut cu 1,5 kg sau cu 1,8 dar în spitalele de oameni cântărirea copilului este primul lucru care se face după naștere?

De ce veterinarii pot să aibă încredere în gorilă că știe să alăpteze și că are lapte suficient pentru puiul ei dar ”umanii” nesocotesc total natura și dau imediat lapte praf micuților oameni, discreditând în același timp țâțele din dotarea femeii și demoralizând-o complet?

Și, mai ales, cum de ne-am pierdut, noi, femeile omului, instinctul de fiară? Cum, când, ne-a scăpat printre degete? De ce nu mai putem noi să ne luptăm până la sânge pentru puii noștri, pentru binele lor, pentru protejarea lor, pentru protejarea cuibului?

Știrea și inspirația articolului mi-au venit de aici.

Fotografia cu Chelewa și puiul ei nou născut, de aici.

VIDEO: Nașterea unor gemeni acasă, în apă

Gemenii trebuie să aibă aceeași șansă să se nască natural ca toți ceilalți copii.

În acest moment tot ce se știe despre sarcinile cu mai mult de un copil este că sunt riscante, problematice, complicate.

Doctorii spun din timpul sarcinii mamelor că ei nu se bagă, nu-și asumă riscul. Cezariana este sfântă. Și mama înțelege din atitudinea doctorului că o astfel de naștere este grea, periculoasă, riscantă. Împotriva naturii. ”Dacă nici doctorul nu-și asumă riscul…” spune ea, ”trebuie să fie cu adevărat periculos!”

Nimic mai greșit. Pentru un procent mic de sarcini cu adevărate probleme medicale nu este deloc corect să le privim pe toate la fel și să le tratăm pe toate medical.

În acest video, o naștere acasă, în apă, a două fetițe gemene. Fără doctori, fără bisturie, fără cezariană. Născute în săptămâna 37 și 2 zile, august 2013. A doua fetiță s-a născut la 23 de minute de sora ei, cu mâinile înainte. Cu răbdare și calm, se poate. Nașterea n-a fost lăsată pe pământ să fie complicată, riscantă ori imposibilă.