O femeie indigenă a născut pe gazonul din curtea spitalului și toată lumea a luat-o razna

Cum des o spun, nașterea este un proces fiziologic normal. Orice copil crește în uterul matern și apoi se naște. La toate speciile de mamifer. Mi se pare un adevăr atât de evident încât mă mir de cât de ignorantă eram când credeam altceva. Acum mă amuză știrile care vorbesc de nașteri ”miraculoase” în avion sau în mașină sau în grădină, oameni care se miră de cum s-a putut naște copilul sănătos și sigur în afara spitalului, fără doctori sau măcar asistente prezente. Mă amuză, dar mă și întristează, pentru că promovează în continuare valori greșite, teamă de procesul nașterii, credințe eronate cum că nașterea este o boală și trebuie medicalizată.

Deși știrea este de la sfârșitul anului trecut, eu acum am dat de ea. Nici nu are a face data când a avut loc, important este conținutul. O femeie din Mexic a născut în curtea spitalului pentru că asistentele au dat-o afară. Era de origine mazatecă (băștinași din nordul statului Oaxaca), nu vorbea bine spaniolă, cine știe, asistentele au declarat apoi că n-au știut că era deja în travaliu și cum doctorul nu venise încă, i-au spus să se plimbe pe-afară și să revină mai târziu. Nu-i o știre nouă, asta cu tratamentul neprofesional din spitale și neglijența medicală, că se întâmplă în România, SUA sau Mexic. Știm cu toții că și medicii și asistentele sunt oamenii, deci pot fi astfel și jeguri de asistente cum sunt jeguri de oameni,

Ce e important este că femeia a născut în grădină, pe iarbă, la scurt timp. Ajunsese la spital cu contracții puternice, era la a treia naștere, travaliul a fost scurt. A născut singură, fără ajutor, fără probleme. Așa cum se-ntâmplă nașterile spontane, naturale, fără intervenții externe.

Femeia a fost speriată, i-a fost teamă pentru viața ei și a copilului ei, o femeie fără nicio educație despre sarcină și naștere, fără îndoială. Ea a declarat ”Am născut ca un animal, singură. Puteam să fi murit acolo. E trist!” A naște ca un animal nu e ceva rău, animalele sălbatice, cele neatinse de civilizația noastră și de intervențiile medicilor veterinari, nasc cel mai simplu. Pentru că nasc așa cum spune și femeia din Mexic, singure. Intimitatea creează sentimentul de siguranță. Singurătatea este cea care asigură liniștea în jurul femelei care naște. Cu cât sunt mai puțini ochi în jurul femelei în travaliu, cu atât mai scurt este travaliu. Animalele nu au un creier foarte dezvoltat, așa, ca noi, deci nu analizează și nu judecă lucrurile. Fac tot ce fac pur instinctiv. Așa simt ele că e mai bine, să se retragă singure într-un colț sigur și liniștit și să nască.

Da, și mie mi se pare trist, dar pentru că a trebuit să nască în curtea spitalului și nu în curtea casei ei. De murit ar fi putut să moară atunci când medicii i-au grăbit expulzia placentei, manoperă ce ar fi putut cauza hemoragie. Că da, după ce a născut, au ”îngrijit-o” în spital, pe copil l-au aspirat și toate cele  fără de care nu se poate numi ”bebe sănătos” și apoi i-au mai emis și factură. Asta este trist. Că progresul tehnologic și industrial ne-a făcut pe toți să credem că nașterea trebuie să fie și ea cumva modernă, să țină pasul cu evoluția tehnicii și a științei. Ca și cum inima noastră acum trebuie să bată mai modern, sau de căcat ar trebui să ne căcăm la fel, modern, asistați de instrumente medicale.

Sarcina nu este o boală. Nu trebuie să plecăm deloc de la prezumția că dezvoltarea fătului se poate face cu probleme și noi le putem depista din timp făcând zeci de controale, teste și analize medicale.

Nici nașterea nu este o boală. Nu trebuie să plecăm de la prezumția că pot avea loc complicații, care complicații apar în travalii spontane și nașteri naturale în mai puțin de 5% din cazuri.

Cu cât nașterea se petrece  cât mai primitiv, cu atât este mai sigură. Modernizarea nașterii, cu toate medicamentele și procedurile invazive ce se fac în travaliu, este cea care creează atât de multe complicații.

În Mexic, ca în multe alte țări, sistemul medical are grave sincope și guvernanții se plâng de lipsă de fonduri pentru salarii, renovări de spitale și aparatură. Situația acestei femei nu este unicat în Mexic, mai sunt și alte femei ce-au născut în imediata apropiere a spitalului pentru că personalul spitalului a refuzat să le interneze (din lipsă de spațiu sau de personal medical). Ce-ar fi să privim în altă direcție și să ieșim din acest tipar îngust și periculos de gândire? Când vom înțelege că nașterea nu are nevoie de tot ce încercăm noi să-i oferim – cadre medicale competente și din belșug, medicamente compensate, saloane suficiente și aparatură medicală? Nașterea nu are nevoie decât de căldură, liniște, relaxare, ceva mâncare și încredere în natură. Restul este marketing.

Inspirația articolului de  aici.