Categorii
Povestea mea

Naștere acasă după cezariană sau cum poți să naști natural având ”bazinul îngust”

25.04.2014

Pentru a doua nastere imi doresc sa simt tot ce simte o femeie in momentul in care naste natural. Am fost insetata sa am parte de aceste sentimente si la prima nastere, insa fiind foarte usor influentata de catre medicul ginecolog, care in luna a noua m-a informat ca nu o sa pot avea o nastere naturala, am ajuns la cezariana. Aveam 24 de ani, desi  aveam incredere in mine si in corpul meu…mi-am lasat visul spulberat atat de usor… mi s-a spus ca am un bazin ingust in general si gata, a fost suficient, m-am multumit cu aceasta explicatie, venita in urma unui simplu control ginecologic….nu o sa uit cuvintele doctorului ”Daca vrei sa te chinui,eu te las…dar tot la cezariana ajungi”.

Mi se parea ca scopul meu in viata, ca femeie, era sa traiesc acele momente unice , incomparabile cu altceva si totusi m-am increzut in alegerea doctorului….fara sa constientizez ca nasterea ,ca si sarcina, imi apartine, este a mea si numai a mea…degeaba am plans o zi intreaga,ptr ca nici sustinerea celor din jur nu am avut-o, si ei au crezut mai mult in cuvintele prea minunatului doctor.

Operatia de cezariana a fost programata in saptamana 38, m-am dus ca la dentist  pentru un consult de rutina, speram sa mi se declanseze travaliul inainte sa ajung la spital, insa nici vorba de asa ceva, era clar ca baietelului ii era ok acolo unde era si probabil daca era dupa el ar mai fi stat mult si bine.Plus tin minte ca nici macar nu coborase,aveam  burtica sus.

Banuiesc ca operatia a decurs normal iar in urma ei, in data de 12.03.2012 la ora 12:05 a venit pe lume un baietel de 3,800kg si 53cm. Mi-a placut ca la ora 00:00 eram in salon cu inca o mamica , impreuna cu puii nostri. L-am alaptat de cate ori a vrut, doar ca am acceptat si supliment, pe care il dadeau asistentele cu o seringa, pentru ca imi era clar ca nu se satura de la mine, fiind si cezariana banuiesc, nemancand nici ceva prea consistent… insa acasa am intrat in recuperari. A fost si este un mancacios din prima clipa,iar asta nu poate decat sa ma faca foarte fericita, am reusit sa il alaptez timp de 9 luni, cu micile probleme de la inceput, furia laptelui, ragade , m-am tinut pe pozitie si toate au ramas doar amintiri…

Insa mi s-a dat a doua sansa, consider eu,in ziua in care Alexandru implinea doi ani, am aflat ca va avea un fratior sau o surioara, iar de data asta eram mai hotarata ca oricand sa nasc asa cum simt. Vreau ca a doua oara sa nasc natural, insa citind atatea articole… nu cred ca mai vreau sa stau sa alerg dupa un medic dispus sa “ma ajute” sa nasc natural dupa o cezariana (doctorul cu care am nascut prima data iesea clar din discutie, pentru ca la prima vizita, i-am specificat ca vreau ca a doua nastere sa fie naturala spunandu-mi din start ca nu este posibil,dupa o cezariana), nu vreau sa ma risc ,sa gasesc medicul insa experienta din spital sa-mi strice toata ideea mea despre cum trebuie sa decurga nasterea…. asa ca stiu de acum ca vreau sa nasc in intimitatea apartamentului, alaturi de persoanele iubite, si cel mai probabil si o persoana calificata, o moasa, in liniste, incercand sa ma bucur de toata experienta, cu tot cu dureri ,cu tot cu sentimentele pe care le ai in momentul in care iti vezi copilul pentru prima oara.

Asa gandeam si scriam in luna Aprilie 2014…

 

Ianuarie 2015

Povestea nasterii lui Andrei nu incepe pe data de 01.12.2014 ci incepe cu 10luni in urma cand am vazut cele doua linii pe testul de sarcina, moment in care a renascut ideea nasterii naturale ,doar ca mult mai aprinsa ca in urma cu doi ani,la primul baiat. De atunci mi-am zis ca o sa fac tot posibilul ca de data aceasta sa fie cum vreau eu , cum stiu ca pot! Iar universul a auzit intr-un fel gandul meu si a inceput sa-mi aduca toate informatiile necesare. Prima data s-a nimerit sa aud…nu mai stiu cum sau de unde, de lansarea documentarului romanesc „Indraznesc sa nasc cum vreau” , care mi s-a parut wow, dupa aceea au aparut carti ca  Hypnobirthing/Marie F. Mongan , Cezariana , Functiile Orgasmelor/Michel Odent, nu mai povestesc de site uri ca www.Nasteridepoveste.ro  , nastereamea.ro  ,  www.nastecumsimti.org , http://nasteconstient.blogspot.ro/ , http://cherielibellule.wix.com/cherie#!nastere/ch53 si multe, multe alte site uri , bloguri cu si despre nasteri , despre sarcina , asa am ajuns sa cunosc si moasa cu care aveam sa nasc. Un om cum rar am cunoscut, un om in adevaratul sens al cuvantului, care din momentul in care ne-am cunoscut, mi-a devenit terapeut, si prietena si mama. A avut grija de corpul in care bebe crestea , cat si de sufletul meu, in special de suflet!

Si au trecut saptamanile, avand o usoara sangerare in luna August, la jumatatea lunii, care mai apoi s-a repetat si la sfarsitul lunii, fiind nevoita sa-mi iau concediu, avand risc de nastere prematura, la spusele medicilor. Stand acasa am avut mult mai mult timp sa ma ocup de partea sufleteasca, am avut timp de cursuri prenatale, de gimnastica, am putut sa descopar pictura, flautul, modelajul in lut, sa-mi descopar slabiciuni si sa lucrez cu ele.

Au trecut astfel saptamanile, si din pericolul de nastere prematura anuntat in luna August am ajuns la 40 de saptamani, cand am inceput sa fiu nerabdatoare si sa incerc,credeam eu, sa provoc un pic nasterea, urcam si sa coboram scari, dansam, mergeam pe jos, inotam , doar, doar se intampla ceva.

In saptamana 41 am fost la o ecografie, unde totul era in regula, lui bebe ii era bine in burtica, avea lichid suficient,placenta minunata, masuratorile care nu erau prea exacte datorita  stadiului avansat al sarcinii, anuntau o data a nasterii de 01 Decembrie. Surpriza cea mai mare a fost ca nu mai avea dubla circulara de cordon, asa cum  aparuse la ecografia din Octombrie. Cu ecografa e de povestit pentru cat de informata era in ceea ce priveste riscul de ruptura uterina si de cata sustinere a dat dovada, citand-o “O sa-ti scriu numarul meu de telefon, sa ma anunti daca ai reusit, ca asa…, am cunoscut multe care visau la NVDC, dar n-au reusit”

Am ras si mi-am vazut in continuare de gandurile si planurile mele.

Insa timpul trecea, ma apropiam de 42 de saptamani, cu dilatatie 5 ,chiar si cu contractii constante dar nedureroase timp de doua zile, semne ca avansam erau, insa ne gandeam ca totusi am o cezariana inainte, deci si un termen limita,oarecum.

Vineri, pe 28.Noiembrie eram destul de dezamagita, imi venea greu sa accept ideea ca universul chiar nu o sa raspunda la dorinta mea, seara am stat de vorba cu moasa si cu sotul si hotarasem ca Luni daca nu se anunta travaliul programam cezariana , insa cu conditia ca pana atunci  sa ma deconectez total de termene, de nastere , de sarcina. Sa ma relaxez si atat. Si asta am si facut, Sambata am facut ceva curatenie prin casa si m-am aranjat si eu, seara am iesit cu Daniel la film, la cumparaturi ,intorsi acasa am gatit , am facut dragoste, am savurat un pahar de vin si am adormit. Cu alte cuvinte , “plutea oxitocina-n aer”! 😀

Duminica 30.Noiembrie, ora 04:00 m-am trezit cu senzatia ca am visat inceperea contractiile, durerea de ovare de la menstruatie, mi-am zis in minte ca am inceput sa-mi insusesc durerile, din dorinta de a naste natural. Si pe cum imi zburda mie mintea la te miri ce lucruri, aveam alta contractie. Nu-mi venea sa cred, ca in sfarsit le simt si eu, mult asteptatele contractii de nastere. Si senzatia aceea ca sunt pe bune, nu ca pana atunci, contractii braxton-hicks, era o bucurie si o fericire in sufletul meu, de nedescris! Insa am ales sa nu sar din pat , stiind ca poate dura ,fiind la 5-7minute si parca nici nu erau asa dureroase. Am mai stat in pat, am asteptat sa se trezeasca si Daniel al meu, sa-i dau ultimele vesti. Dimineata am petrecut-o lejer, stand in pat sau pe canapea la televizor, primind telefoane cu urari de “La multi ani”, fiind Sf Andrei. O mai tineam la curent si pe o prietena, una din putinele care imi cunostea planul, pentru ca aveam incredere in modul ei de a gandi si de a atrage energiile potrivite. Pe la pranz am iesit la cumparaturi, impreuna cu sotul , …plimbare pe care am apreciat-o foarte mult, ma si gandeam ,daca era sa nasc in spital…acum eram in plimbare pe holurile prea minunate, asta in cazul bun, in care nu ma puneau sa stau intinsa pe un pat, pentru monitorizarea contractiilor. M-am intors acasa, am gatit impreuna, am mancat ,am mai lenevit pe canapea, iar pe seara am vizitat-o pe mosica noastra. Asa am experimentat si contractiile in masina,ne-am amuzat un pic pe tema asta, am mai urcat niste scari, iar mosica mi-a dat o veste minunata, si anume dilatatie 7.

Ne-am intors acasa, am continuat sa ascult muzica, sa dansez, ma mai si intindeam pentru ca nu stiam la ce sa ma astept si desi erau mai intense contractiile la orizonatala,preferam sa-mi conserv energia, am intrat si in cada la un moment dat. La rugamintea sotului, am anuntat-o pe Flory , prietena kinetoterapeut si pe mosica sa vina la noi, asa ca pe la ora 23:00 aveam echipa completa.

Pe la 00:00 am zis sa ne bagam in pat, insa nu s-a dormit prea mult, motivul fiind evident J, una din noi mai chitaia din cand in cand. Cred ca am stat doua ore in pat,  insa noaptea a trecut repede cu drumuri la baie , plimbari pe holul apartamentului, cu ceva repaos pentru picioare, in pat, spun pentru picioare ,pentru ca valurile erau mai intense la orizontala.

S-a luminat si de ziua, afara ningea , era cea mai frumoasa zi de 1 Decembrie. Eu eram afundata in gandurile mele, faceam ture intre dormitor si baie, imi era mai comod de multe ori pe wc cu capul sprijinit de Flory, sau in picioare , sprijinita de un bar din hol cu prea cunoscuta miscare de leganare a soldurilor.  Am facut si cateva ture pana la geam, unde am inspirat adanc mirosul de zapada.

andreea popa nastere acasa - travaliu

In minte nu mi-a trecut o secunda gandul ca ceva nu ar merge exact asa cum trebuie, ma gandeam la mesajele mele de pe perete, ma bucuram de muzica pe care mi-o pregatisem pentru momentele acestea si pe care adormeam aproape in fiecare noapte, bucuria ca se intampla in sfarsit, a fost intotdeauna mai mare decat orice contractie, mintea mi-a fost invadata de ganduri pozitive ,nu a lasat loc nici o secunda fricii.

Am avut ajutor si din partea remediilor Bach,a remediilor homeopate, pentru ca de doua sau trei ori mi-a fugit mintea la cezariana…ma gandeam ca parca era mai usor asa, adormeam si ma trezeam cu un bebelus, insa in acelasi timp realizam ca sunt ganduri absurde, ca mi-am dorit enorm experienta aceasta si acum ce fac? Vreau scurtaturi?

Mai tin minte ca in jurul orei 14:00 eram in dormitor, ma leganam ,dansam, Flory ma ajuta cu masajul spatelui  si tot corpul mi-a fost invadat de o forta pe care nu o pot descrie, stiu doar ca zambeam si ma gandeam ca nu mai are cum sa dureze inca pe atat, ca a trecut cumva partea de asteptare, si urmeaza sa se intample lucruri mai interesante, ca mai am putin si voi face cunostinta cu minunea ce lucra sa vina pe lume.

Asa ca de atunci, cu dans, plimbari, inca o pauza la orizontala in pat, am ajuns sa stau in patru labe , cumva  Flory ma tinea in brate si ma sprijinea atat fizic cat si moral, cu o senzatie noua, pe care in momentele acelea nu realizam ca e de impins, astfel  la ora 16:09 mi s-au rupt membranele, un sunet care-mi va ramane toata viata in urechi, alt motiv de bucurie nespusa!  Lichidul s-a scurs repede si in secunda doi am realizat dorinta corpului de a impinge ,simteam presiunea capusorului, iar in acele momente a trebuit sa fiu constienta ,sa ascult de sfaturile moasei, sa respir corect. Asta a fost un detaliu extrem de important, desi simteam ca aveam forta necesara sa imping tot copilul afara din primele contractii, a fost mult mai bine ca am respirat si am lasat sa vina incet ,dar sigur,in primul rand pentru pasarica mea.

Asa ca dupa o ora si un pic de respirat corect ,de lucrat muschii in zona, de hidratat si respectat perineul ,si alte minuni de care s-a ingrijit moasa noastra draga, am simtit efectiv  un inel de foc, o caldura in zona,  ii iesise capusorul impreuna cu o parte din cordonul  ombilical, a fost un prolaps de cordon, acesta fiind foarte lung, insa a iesit repede si restul corpului , cu masajul corespunzator, si alte manevre ale mosicii,i-am auzit repede strigatul prin care si-a anuntat nasterea. Doar labiile mi s-au fisurat si au sangerat . Atunci , lasand capul in jos si privind printre picioarele mele,nu am putut sa nu remarc ,faptul ca e baietel.  A fost un moment de tensiune prolapsul, insa eu nu l-am resimtit, stiam ca este pe maini bune ,ca mosica o sa ia cea mai buna decizie, stiam ca a luptat sa vina astfel pe lume si nu o sa se impiedice acum, iar Dumnezeu a fost alaturi de noi si ne-a ajutat ca totul sa fie mult mai mult decat o simpla nastere naturala.

Nu pot descrie sentimentul acela de implinire, de bucurie, de fericire adevarata, iubirea de care corpul mi-a fost invadat cand l-am tinut pe piept. Visam la momentul acesta din 2011 ,cand am ramas insarcinata prima oara si in sfarsit am avut parte de el, nu pot spune decat ca este ceva magic, ceva ce te vindeca si doresc ca fiecare mama sa simta asa ceva. Te schimba pentru tot restul vietii.

La aproximativ o ora dupa nasterea lui Andrei,si dupa incetarea pulsatiilor cordonului  am nascut si micuta placenta de 1kg  , Daniel a taiat cordonul ,iar cand spun asta, nu-mi vine sa cred cat de mandra sunt de el, s-a transformat o cu aceasta nastere.Desi m-a sustinut asa cum a putut el mai bine cu ideea nasterii acasa, mereu mi-a spus ca el nu o sa poata sta in casa in momentele respective, ca o sa-l gasesc in spatele blocului, si i-am respectat alegerea, nu am mai avut puterea de a-l convinge sa ramana, sa fie martor la venirea micutului pe lume, mi-am zis “fie cum o fi”,eu pot sa fac asta si fara prezenta lui. Insa in momentele acelea nu a mai putut pleca, a ramas, l-am simtit cu sufletul langa mine, am simtit ca mi-a ascultat fiecare pas si respiratie, a varsat lacrimile mele , m-a privit din intuneric iar la momentul potrivit a fost langa noi la propriu. Si-a depasit limite pe care nu ma asteptam sa le depaseasca.

Astfel a aparut in aceasta lume Andrei , un micut de 4,4030kg si 55cm in ziua de 01.12.2014, la ora 17:35 la 42 de saptamani si 3 zile ,la distanta de 2 ani si 8 luni de la nasterea fratelui sau. O nastere implinitoare, pentru care m-am pregatit mult si pe care mi-am dorit s-o simt si sa ma bucur de ea cu fiecare por al corpului meu, in confortul apartamentului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *