Maternitatea face femeile mai inteligente sau cum modifică sarcina creierul mamei pe termen lung

Reproducerea există de când lumea. E curios, totuși, că s-a studiat atât de puțin despre unele mecanisme care se produc în timpul sarcinii ca, de exemplu, schimbările care se produc în creierul femeilor însărcinate. Un studiu arată pentru prima dată schimbările de durată pe care le provoacă maternitatea în structura creierului, schimbări menite să îmbunătățească capacitatea mamei de a proteja și de se relaționa cu bebelușul ei.

”Schimbări cerebrale care pregătesc femeia pentru maternitate,îmbunătățesc empatia mamă-fiu. Aceste schimbări sunt asociate legăturii materne”, explică Susanna Carmona, co-autoare a studiului, care a început ca cercetător post doctoral al Universității Autonome din Barcelona iar acum este cercetătoare a Spitalului Gregorio Maranon a Universității Carlos III și atașată al Centrului de Investigații Biomedica în Rețeaua de Sănătate Mintală (Cibersam).

Maternitatea provoacă o reducere de durată în materia cenușie care servește la îmbunătățirea capacității de a proteja bebelușul și de a empatiza cu copilul.

Schimbările fizice sunt evidente, dar pentru a ști ce se întâmplă în creierul femeilor însărcinate, cercetătorii au comparat imaginile cu rezonanță magnetică a 25 de gravide înainte și după naștere, ale perechilor bărbați pentru 19 dintre ele și ale unui grup format din 20 de femei care nu au fost niciodată însărcinate și ale perechilor a 17 dintre ele. Rezultatele arată o reducere în anumite zone ale cortexului cerebral al femeilor care sunt la prima lor sarcină, zone pe care neurologii le asociază cu relațiile sociale.

O parte din aceste zone se activează când femeia observă imaginea bebelușului său, conform acestui studiu, publicat de Nature Neuroscience. În mod popular se spune că femeile experimentează un fel de îndrăgostire de copil, dar este mai mult decât asta, este vorba despre necesitate evolutivă, după cum spune Carmona. ” In mod normal, în instinctul de supraviețuire individul se  antepune speciei, dar când ai un copil, el devine primul, înainte de propria ta persoană. Pentru evoluția umană este foarte important nu numai să fugi de pericol,- instinctul de supraviețuire-, dar și să te asiguri că urmașul tău va fi capabil să-ți transmită genele mai departe”, argumentează cercetătoarea.

Atunci când o femeie este însărcinată, totul se concentrează asupra copilului. ”Uneori se spune că femeia are un fel de deficit cognitiv și așa este în absolut, își amintește cel mai mic detaliu despre copilul său, cum ar fi milimetrii pe care îi măsoară, dar nu și ceea ce i-a povestit o prietenă, de exemplu, și asta pentru că este absolut necesar evolutiv”. a declarat cercetătoarea într-un articol publicat de elpai.es

Studiul a ținut cont atât de femei care au urmat tratamente de fertilitate, cât și de gravide care au rămas însărcinate în mod natural, iar schimbările observate erau practic identice în ambele grupuri.

 

Selecție neuronală

Reducerea care se produce în materia cenușie nu înseamnă o pierdere a funcțiilor sau a memoriei. În realitate este mai mult o selecție a celor mai bune conexiuni neuronale, cum se întâmplă în adolescență. ”În timpul adolescenței are loc un boom hormonal, datorită căruia se modifică creierul și corpul. Trecerea de la copil la adult se face cu mai puțină materie cenușie, are loc o tăiere sinaptică, adică, dacă există diferite conexiuni prin care pot trece neuronii, se îmbunătățesc unele și se elimină altele care ar putea distrage comunicarea neuronală, se favorizează un proces mental mai matur și eficient. Procesul care li se întămplă gravidelor este similar”, explică Carmona.

Această restructurare cerebrală, cu scopuri de adaptabilitate, care servește pentru a mări sensibilitatea mamei pentru a detecta, de exemplu, fețele amenințătoare sau pentru a recunoaște mai ușor stadiul emoțional al bebelușului său, se menține mult timp, cel puțin până la doi ani după naștere. Ce se întâmplă apoi, dacă se menține sau se întoarce în vreun fel la stadiul anterior sarcinii, este devreme de spus. Carmona semnalează că încă se caută finanțare pentru a continua cercetarea. ”Este o muncă de lungă durată, avem cinci ani cu această investigație și trebuie să continuăm studiul asupra participantelor pentru a vedea dacă se mențin aceste schimbări sau dacă nu, este prima dată când se investighează așa ceva”.

Sunt multe întrebări care decurg din aceste rezultate. Ce hormoni intervin în acest proces?  Se produce de fiecare dată când femeia rămâne însărcinată sau doar prima dată, iar modificările rămân în creier pentru viitoarele sarcini? Și o altă chestiune interesantă este să știm ce se întâmplă în creierul femeilor care suferă de vreo boală patologică postpartum, cum ar fi depresia postpartum. ”Este o temă delicată, nu știm dacă are vreo legătură sau nu, și nici nu înseamnă că bebelușul nu este iubit. Avem nevoie să studiem noi probe pentru a răspunde la această întrebare”, spune Carmona.

La această lucrare au mai participat deasemeni Institutul de Investigații Medicale Hospital del Mar  (IMIM), Institutul de Infertilitate Valencian (IVI), Spitalul Clinic și Universitatea din Leiden.