Categorii
Despre naştere

Adevărul este horror de urât, adevărul este incredibil de frumos

Când vorbesc despre riscurile pe care le implică o chestie sau alta (naşterea medicalizată, vaccinurile, laptele praf, etc), o fac pentru a transmite informaţia spre cei care nu au aflat-o încă, nu pentru a panica lumea.

Mi s-a spus, şi nu o singură dată, să nu mai fac asta, să nu mai bag spaimă în viitorii părinţi, că nu le fac niciun bine.

Uitaţi care e treaba. Adevărul este crud şi dureros. Adevărul este că suntem manipulaţi. Adevărul este că asta e jocul concernelor medical-farmaceutice, ca noi să fugim de adevăr, să ne complacem în ignoranţă. Nu eu fac rău părinţilor informându-i, ci vaccinurile, laptele praf, medicamentele, instrumentele din sala de naşteri, medicii care le folosesc.

Adevărul este că TOATE intervenţiile medicale au efecte secundare. Adevărul este că neşansa ca la naşterea spitalizată să aibă loc complicaţii este destul de mare. Adevărul este că medicii şi protocoalele spitaliceşti cauzează mai multe tragedii în sălile de naştere decât accidentele rutiere.

Adevărul este că laptele praf naşte copii, adolescenţi şi adulţi cu diverse probleme de sănătate. Adevărul este că laptele praf nu cauzează numai „banalele” alergii. Adevărul este că laptele praf poate duce şi la cancer, cancer infantil… Atât de mulţi copii au murit în ultimele decenii şi continuă să moară, la vârste tot mai mici, de diverse tipuri de cancer. Credeaţi că e din vina poluării aerului?

Adevărul este că vaccinurile sunt mai mult decât inutile, sunt mortale! În ultimii ani au ieşit la lumină foarte multe informaţii despre adevăratul scop al vaccinurilor. Şi acela este să ne îmbolnăvească, să ne facă pacienţi pe viaţă, clienţi zilnici ai farmaciilor. Dacă nu ne omoară direct, şi ajută astfel la decimarea populaţiei.

Aşadar, acestea sunt unele din adevărurile cu care părinţii trebuie să se confrunte înainte să aibă copii. Nu vreau să vă fac rău arătându-vă partea urâtă a vieţii, vreau să vă scutur. Să vă arăt că adevărul despre tot ceea ce credeaţi că vă vrea binele (adică sistemul de sănătate, sistemul, în general) este urât, meschin şi foarte mercantil.

Dar, cum spunea Felicia Popescu, nu preferaţi să aflaţi adevărul, aşa înfiorător cum este el, decât să continuaţi să trăiţi într-o iluzie dăunătoare?

Eu ofer adevărul aici pentru îmi pasă şi vreau să cred că cei care-l descoperă fac ceva cu el.

Poate că bagă capul în pene, mă înjură scurt că sunt o agitatoare de mase şi le pare rău că au intrat pe site. Plus că-şi promit să nu se mai întoarcă pe aici.

Adevărul ăsta din articolele mele serveşte ca punct de plecare în cunoaştere, în autoeducare, în asumarea responsabilităţii deciziilor personale. Nu e doar un film horror, pe care îl vezi la cinema şi, când ieşi din sală, a dispărut tot răul ăla ce a durat doar 120 de minute; afară e cald, soare, optimism în aer, păsările ciripesc în copaci şi oamenii zâmbesc.

Sunt destule comentarii şi mesaje pe forumuri, pe facebook, pe aici, care spun că ar fi bine ca viitoarele mame să evite astfel de articole (sau videouri cu naşterea), că nu fac decât să le provoace şi mai multă frică de tot ce va urma, naştere, crescut copil, sănătatea lui, etc.

Scuzaţi-mă, dar asta nu înseamnă că riscurile prezentate aici îi vor ocoli pe aceia care nu le cunosc. O fi ignoranţa dulce fericire, dar îşi are limitele ei. Prea multe cazuri umanitare în ultimii ani cu copii mici bolnavi ba de una, ba de altă boală înspăimântătoare, copii care depind de operaţii scumpe, depind de iscusinţa medicilor, depind de bunătatea donatorilor. Ţi se frânge inima în bucăţi…

Şi prea multe cazuri de copii schilodiţi la naştere de medici nemernici, de forceps, de cotul moaşei, de nepăsarea cadrelor medicale, de nerăbdare obstreticienilor. Şi prea multe cazuri de copii omorâţi de practicile de rutină din maternităţi.

Vedeţi voi, năpasta când loveşte nu loveşte că Dumnezeu e nemilos şi pedepseşte părinţii pentru greşeli ale trecutului. NU. DELOC. Nenorocirea când se întâmplă se întâmplă pentru că părinţii au refuzat să vadă şi să cunoască adevărul.

Nu serveşte nimănui să cosmetizăm adevărul. Nu ajut pe nimeni dacă-mi îmblânzesc propoziţiile, dacă îndulcesc adevărul. Mai bine închid siteul. Stârnesc panică? Nu cred, sunt prea mică în acest ocean. Dar pun pe gânduri şi vă bag un fior în şira spinării? Perfect, aşa şi trebuie.

Că sunt aşa dură şi categorică aici, unde scriu în special despre naştere, sau pe emigranţintenerife, nu o fac pentru a incrimina părinţii care aleg diferit faţă de mine şi de principiile pe care le promovez. Denunţ relele practici din maternităţi şi din sistemul sanitar de pediatrie tocmai pentru a ajuta părinţii ce ajung să citească articolele mele să ia decizii informate şi asumate.

Niciodată nu am avut în intenţie să scriu pe teme „controversate”, aşa s-a nimerit: am devenit mamă şi asta a schimbat totul în viaţa mea.

Dar partea bună e că adevărul dureros pe care vi-l ofer în articolele mele nu vine niciodată singur. Mereu ofer soluţiile. De aia şi viaţa e atât de minunată, că oricât de mult ne-ar manipula ei, oricât de multe minciuni ne-ar spune, oricât de multă moarte ne-ar vinde, noi oricând putem să ne întoarcem la începuturi. La natură. Putem naşte natural, putem alăpta, putem să trăim şi să ne creştem copiii FĂRĂ PIC DE MEDICAMENT SAU VACCIN.

Naşterea în spitale este, în majoritatea cazurilor, măcel. Asta nu înseamnă că trebuie să fim ca mioriţa din folclor, să ne resemnăm şi să mergem la maternitate ca la ruleta rusească. NU. Ne facem temele şi nu lăsăm pe nimeni să decidă în locul nostru. SPITALUL NU ESTE STĂPÂNUL NOSTRU SAU AL COPILULUI NOSTRU. Iar dacă înţelegem cu adevărat naşterea, nici nu mai mergem la spital, naştem acasă, ÎN SIGURANŢĂ.

Apoi, despre laptele praf (oricum, deabia am început să scriu, vor urma multe articole pe tema asta). Lumea trebuie să reconsidere laptele praf, să-l privească ca pe un produs farmaceutic, aşa cum şi este. Un produs artificial extrem de toxic consumului uman, cu atât mai mult bebeluşilor, care nu au sistemul digestiv complet dezvoltat, bebeluşilor, a căror imunitate este atât de precară.

Fără plasa asta de siguranţă a laptelui formulă (vă e cunoscută sintagma „lasă, şi ce dacă nu ai lapte / şi ce dacă nu vrei să alăptezi, la câte formule de lapte praf există, nu moare copilul de foame”) mama va fi nevoită să dea TOATE şansele alăptării. Şi va fi uimită să afle cât de simplă şi comodă este alăptarea, cu puţin sprijin şi informaţie corectă.

Iar cu vaccinurile treaba este şi mai simplă, şi o să încep să vorbesc şi despre ele, urmează multe articole. O singură întrebare trebuie să vă puneţi şi scăpaţi de confuzie şi de dilema „vaccinăm sau nu copilul?”. Vaccinurile există doar de două secole. Dacă ele sunt aşa de bune şi de necesare pentru starea noastră de sănătate şi pentru o speranţă de viaţă mare, cum a supravieţuit şi s-a perpetuat specia umană milenii după milenii fără vaccinuri? Şi cum se face că tocmai în ultimele secole, cele ale „revoluţiei” medicale şi ale vaccinurilor mii, stare de sănătate a populaţiei a devenit tot mai precară?

Care-i alternativa la nevaccinarea copiilor? Niciuna, serios. Corpul se imunizează singur. E nevoie de anumite condiţii, desigur, de hrană cât mai aproape de starea ei din natură (alăptarea este cel mai bun vaccin, apropo), de soare, aer curat, voie bună, odihnă, timp în natură, dar oricum acestea vor fi împlinite de nişte părinţi care doresc o viaţă frumoasă şi sănătoasă pentru copiii lor. Adică nu trebuie făcut nimic special pentru a construi o imunitate bună copiilor.

Aşadar. Ăsta e adevărul pe care-l veţi întâlni în articolele mele. Dacă nu vi se pare folositor sau dacă îl găsiţi dur şi panicard, ce pot să vă zic… doar „la revedere”, mergeţi pe mămici.ro, acolo veţi fi minţiţi în continuare aşa dulce şi frumos cum vă place.

Cine rămâne înţelege că adevărul despre marele joc în care suntem pioni, buni consumatori şi bolnavi pacienţi, este groaznic. Dar adevărul despre capacitatea corpului uman de a creşte, a se dezvolta, a procrea, a naşte, a alăpta şi a se autovindeca este de un milion de ori mai minunat. Asta vreau să rămână în fiecare cititor după fiecare articol: optimismul şi încrederea în noi, în natură, în potenţialul individual al fiecăruia dintre noi de a fi fericit şi sănătos.

credit foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *