A doua nastere, col deschis, risc de avort spontan

Se împlinește un an de la a doua nastere si tot de un an amân să scriu povestea din lipsa de timp. Povestea nasterii nu poate fi scrisă asa in graba, trebuie sa retrăiești amintiri, senzații. Păi sa va spun…

O familie frumoasa, cu un baiat de 10 ani, nascut sanatos si la termen, desi doctorii nu imi dădeau sanse deoarece aveam toxoplasmoza (este povestea pe site), asteptam cu nerabdare sa ma simt împlinita ca mama, sa raman insarcinata, sa fac o fetita, exact ca in visele mele din copilărie. Dupa 9 ani de așteptări s-a intamplat minunea, eram insarcinata. Am sunat pe toata lumea si plina de entuziasm am anunțat ca vine Viviana. Am fost la doctor, in saptamana 5 de sarcina. De la primul consult mi-a spus ca sunt cam in varsta (31 de ani) si ca am colul deschis si ca va trebui sa fac cezariana. Am plecat abătută de la doctor, ma simteam incapabila, bătrâna si ma bucurăm ca exista minunea asta de doctor care sa ma ajute sa imi aduc pe lume fetita. La următoarele vizite situația s-a agravat, mi-a dat tratament si mi-a recomandat sa stângi mult in pat si la vizita de 16 saptamani mi-a spus ca cel mai bine imi face cerclaj si tot in pat sa stau. Mi-a facut programare pentru a doua zi. Am stat si m-am gândit îndelung si ceva nu înțelegeam. Trebuie sa stau in pat si cu cerclaj si fara, dar la cerclaj e risc mare sa pierd fetita, asa ca am mers pe mana Mamei Naturi, a instinctului si nu am facut cerclaj, ba mai mult, la insistentele sotului am mers sa cerem si părerea unui alt medic.

Dupa alte 2 saptamani de stat 24 de ore pe zi la pat, mâncat in pat, cu moralul la pământ, dar fericita ca pot sa am o fetita, am ajuns la un alt doctor ca mi-a spus ca intr-adevar este deschis colul, dar nu e nimic grav, nu cade copilul de acolo, nu trebuia sa iau medicamente si nici sa stau la pat deoarece sarcina nu este o boala. Am plecat de acolo dansând de fericire. Nu am mai stat la pat, mi-am revenit si psihic si vroiam sa nasc la maternitatea din Medgidia, unde stiam ca se naste natural si ca este încurajată alaptarea.

La 40 de saptamani de sarcina, 10 ani si 8 zile distanta de la prima nastere, am pierdut dopul gelatinos la ora 18:00. Am sunat medicul si a zis sa il luam de acasa la 19:00, dar am mai negociat o ora ca sa termin de gatit ;), iar la ora 20:00 eram la dansul. L-am luat si ne-am îndreptat împreuna catre Medgidia. Nu aveam contracții si imi era teama ca o sa stau prin spital așteptând sa nasc, pentru ca acolo nu se practica Declanșarea nasterii artificiale. La 21:00 eram la spital, imi făceau fisa de internare. Mi-au pus si o branula, desi am spus ca nu vreau medicamente, era o procedura standard.

La 22:00 moasa mi-a facut un control, si mi-a spus ca nu am față de nascut. Am intrebat ce inseamna si ea a zis ca sunt zâmbitoare si nu am dureri, sigur mai durează o zi pana la primele contracții. Eu i-am zis ca am venit sa nasc repede, in maxim 20 de minute vreau sa nasc . Bineînțeles ca a râs de mine, cum fara medicamente, fara dureri si repede. Unde s-a mai pomenit. M-a dus in sala de nasteri, unde era si sala de travaliu, aduceau instrumentar si cele necesare cand se apropia nasterea si m-au lasat acolo. La 22:30 a revenit moasa cu o seringa mica. A zis ca este occitocina, se pune 1 ml subcutanat si daca sunt „de nascut” o sa inceapa contractiile, daca nu ma trimite la salon sa dorm ca ea crede ca nasc a doua zi in cel mai fericit caz. Mi-a facut injecția sud piele, pe antebraț si a plecat. Nici bine nu a închis ușa si am simtit cum se rupe apa. Am mers pana la ușa si am strigat-o si ea s-a intors foarte mirata, m-a verificat si aveam dilatatie 4. Mi-a zis sa stau liniștita, sa incerc sa adorm ca in curand o sa inceapa contractiile si dimineata nasc, dar o sa ma mai verifice. Au inceput contractiile, la 2 minute, apoi la 30 de secunde. Erau puternice, dar acum, spre deosebire de prima nastere, stiam cum sa le gestionez (m-a invatat Jeanina Vlad) si treceam usor peste ele, ba chiar le asteptam cu drag, știind ca, cu fiecare contracție sunt mai aproape sa imi vad fetita. La 23:00 a revenit moasa, aveam dilatatie 8 si ma întreba daca am contractii. Am zis ca am, dar stiu sa le gestionez. Mi-a adus o minge sa mai atenueze si durere, dar nu a fost pe placul meu, in schimb găleata m-a ajutat mult. Simteam deja nevoia sa imping. Am rugat-o sa ma mai verifice. Ea tot era neîncrezătoare ca voi naste asa repede, dar totuși m-a verificat si imi zice : „dilatatie 10, tu chiar vorbeai serios ca nasti in 20 de minute !”. Imi zice sa ma dau jos, eu o rog sa nu ma dea jos ca imi vine sa nasc. Ea insista sa ma dau jos, ca nu se naste asa ca in filme. Ma dau jos, fie, ma monitorizează putin pe contractii. Ma întreaba de baiatul de acasa, Vicentiu, ii povestesc cu greu printre contractii si nevoia de a împinge ca abia astept sa imi vad fetita, ca i-am luat hainute frumoase pana la varsta de 2 ani, cercei si scaun auto roșu.

La 23:15 imi zice sa mai urc odata pe scaunul de nastere, si cheama in graba toate asistentele si pe doctor. Toata lumea era ca un furnicar pe langa mine, aducând instrumentar si tot ce era nevoie pentru nastere, in timp ce eu împingeam fara sa imi zica nimeni, pentru ca asa simteam. Moasa imi spune sa nu mai imping ca ei nu sunt inca pregătiți si sa nu cada copilul pe jos. Incerc sa ma conformez, desi simt ca trebuie sa imping. Moasa se uita la vechea epiziotomie si i se adresează doctorului „ia uite aici, sârmă!” , eu speriata incerc sa ma ridic si intreb ce sârmă, unde sârmă? ca mai apoi sa imi dau eu seama ca este un termen folosit de ei pentru cusatura proasta. M-a sfătuit sa imi faca epoziotomie peste cea veche ca sa imi repare ce aveam greșit de 10 ani si am fost de acord, si bine am facut ca aveam unele probleme care nu stiam ca se datorează epiziotomiei vechi.

La 23:20, pe 1 Februarie 2014 s-a nascut prințesul meu. Fetita multa așteptata era un baiat superb. La un moment dat am crezut ca am lesinat si retrăiesc prima nastere. M-am îndrăgostit iremediabil de el si era baiatul cu haine roșii. Aveam 3 ecografii la 3 medici diferiți care spuneau ca e fata si totuși am nascut baiat. Ma consolez cu faptul ca am avut si eu fetita 40 de saptamani. Am insistat la sot ca sa imi aduca bebe imediat la alaptat si la 30 de minute de la nastere, eram cu bebe in brate, alaptandu-l si mulțumindu-i ca m-a ales sa ii fiu mama. In spital am ajutat alte 3 mamici sa alapteze si sa nu dea lapte praf bebelușilor si șederea noastra acolo a fost un moment prielnic sa ne cunoaștem in liniste si sa ne iubim.

Casian face in cateva zile un an si acum doarme la sânul meu in timp ce scriu. Ma simt fericita si împlinita ca mama si femeie. Poate peste 10 ani vine si Viviana mea. Va anunt !

Multumesc Jeanina Vlad pentru răbdarea cu care m-ai sfătuit cand am avut nevoie si pentru cadoul minunat care ne apropie zi de zi.